In ultimele doua saptamani cochetez intens cu gandul de a pleca de acasa. Sa las bebele, care acum are 4 luni, si sa fac lucruri. Desi am impresia ca nici nu mai stiu sa merg pe strada daca nu il am in permanenta cu mine. Si ca sunt incompleta daca nu este sub ochii mei ca sa stiu ce face. Ca si cum eu as fi in mare parte el si doar putin din mine. Sau cam asa ceva.
Nu mi-as dori sa fac cine stie ce, numai lucruri foarte accesibile. Pentru altii, insa. As vrea sa merg in cateva magazine si sa probez o gramada de tampenii. Si sa imi si cumpar ceva. In care sa arat bine si sa ma fatai in fata oglinzilor inchipuindu-ma in tot felul de situatii in care le-as putea purta. Cu cat mai multa vanitate si prosteala posibile. Ca sa nu ma mai simt o persoana serioasa si responsabila. Cred ca nu am mai facut o plimbare pentru shopping adevarata si nu obligata fiind de proportiile hidoase luate cam de un an. Ah, ce pofta as avea sa ma joc in acest fel! Mai ales ca acum se poate, mai am de slabit numai vreo 3 kg ca sa fiu ca inainte de a incepe tot acest balamuc.
As vrea sa merg si la o sala de vreo doua ori pe saptamana. Si sa fac tot felul de lucruri care nu cer cine stie ce efort fizic fiindca m-am cam plictisit si de acesta. Este bebelontul suficient de solicitant fiindca aproape de o luna nu vrea sa fie plimbat decat in brate, ca sa vada lumea. Si cum cu tot cu haine se apropie de 8 kg care se zbat nu este cam simplu. Asa ca m-as indrepta catre o partida mica de inot. Si niste masaj ca sa mai treaca durerea de spate. Poate si pilates, unde sa fac 3 exercitii din 12. Nu mai sunt sigura ca stiu sa folosesc acest corp pe care il port dupa mine.
Nu as da inapoi nici la o iesire in prag se seara. Undeva prin centru, unde este forfota mai mare si unde concentratia de persoane care au avut vreodata grija de un copil tinde spre 0. As bea un white russian si apoi inca unul. Ba chiar as trece si printr-un club sa arat noul ritm pe care l-am capatat din cauza bebelontului. El fiind un mare amator sa ma vada dansand, asa ca imi petrec macar o ora pe zi distrandu-l in acest fel. Si as mai trece pe la un festival de ceva, chit ca s-a terminat Animestul, dar sigur mai urmeaza lucruri bune. Toamna tarziu este mai mereu o forfoteala culturala unde sa ne intalnim unii cu altii si sa ne dam binete dupa ce vara am zburat in cele 7 vanturi.
Dupa cum ziceam, tot felul de lucruri accesibile, nu mi s-a pus pata sa zbor la New York. Dar inca sunt legata de bebelont pe care trebuie sa il hranesc din 2 in 2 ore in timpul zilei. Si de grija ca poate plange stand cu altcineva care nu ii pricepe modul de comunicare si nu intelege ce vrea, doar noua ne-a luat atatea luni ca sa ajungem la o asemenea coordonare. Seara, cand doarme 5 ore, as mai putea iesi. Din jur mi se repeta: ce crezi ca i se poate intampla? Insa cum in atatea luni iesirile fara el le pot numara pe degetele de la o mana, si acestea numai de jumatate de ora, pana la o farmacie, mi se pare ca ORICE. Orice se poate intampla.
Este momentul sa tai pisica si il tot aman. Sa mai creasca inca doua saptamani, imi zic. Si le spun si celor care ma avertizeaza ca nici sa fac bebele asa de dependent de mine nu e bine. Poate ne vedem totusi in oras saptamana viitoare.
