Primele semne ale tulburării de spectru autist (TSA) pot apărea încă din primul an de viață, însă ele sunt adesea subtile și ușor de trecut cu vederea. În această perioadă, dezvoltarea copilului este rapidă și variabilă, iar diferențele individuale pot face dificilă distingerea între variații normale și indicatori de risc.
Cu toate acestea, există anumite tipare comportamentale care, atunci când sunt persistente, pot semnala o posibilă abatere de la traiectoria tipică de dezvoltare, în special în domeniul interacțiunii sociale și al comunicării.
Mai jos sunt trei dintre cele mai relevante semne timpurii care pot fi observate înainte de vârsta de 12 luni.
1. Contact vizual redus și orientare limitată către persoane
În dezvoltarea tipică, sugarii manifestă încă din primele luni un interes crescut pentru fețele umane. Ei caută contactul vizual, urmăresc expresiile faciale și răspund la prezența adultului prin zâmbet sau vocalizări.
Un posibil semn de risc apare atunci când copilul evită sau menține rar contactul vizual, nu urmărește în mod constant fața părintelui sau pare mai puțin interesat de interacțiunea directă. De asemenea, poate fi observată o orientare mai redusă către stimuli sociali comparativ cu obiectele din mediul înconjurător.
Este important de subliniat că acest comportament trebuie să fie persistent și să apară în contexte variate pentru a avea relevanță clinică.
2. Lipsa sau întârzierea răspunsului social (zâmbet social, reacție la nume)
În mod obișnuit, între 2 și 3 luni apare zâmbetul social, iar în jurul vârstei de 6–9 luni copilul începe să răspundă la nume și să manifeste reacții clare la interacțiunea cu ceilalți.
Un semn de alarmă poate fi absența zâmbetului social sau o frecvență redusă a acestuia, precum și lipsa reacției la nume în jurul vârstei de 9–12 luni. Copilul poate părea „absorbit” în propriile activități sau poate răspunde inconsistent la stimulii sociali.
Aceste comportamente reflectă posibile dificultăți în dezvoltarea reciprocității sociale, un element central în TSA.
3. Comunicarea nonverbală limitată (gesturi, atenție comună)
În a doua jumătate a primului an de viață, copiii încep să utilizeze gesturi pentru a comunica: arată cu degetul, întind mâinile pentru a fi luați în brațe sau încearcă să împărtășească interesul pentru un obiect (atenție comună).
Un indicator important de risc este absența acestor comportamente. Copilul poate să nu indice obiecte de interes, să nu urmărească privirea adultului sau să nu încerce să atragă atenția asupra unui stimul.
Lipsa atenției comune este considerată unul dintre cele mai relevante semne timpurii ale TSA, deoarece reflectă dificultăți în coordonarea atenției cu o altă persoană.
Când este necesară evaluarea de specialitate
Prezența unuia dintre aceste semne nu indică automat un diagnostic de tulburare de spectru autist. Totuși, persistența mai multor comportamente de acest tip sau intensitatea lor crescută justifică o evaluare realizată de un specialist (psiholog clinician, medic pediatru sau psihiatru de copii).
Intervenția timpurie are un impact semnificativ asupra dezvoltării copilului, iar identificarea precoce a dificultăților permite implementarea unor strategii adaptate nevoilor acestuia.
Primele semne ale autismului pot fi observate încă din primul an de viață, în special în domeniul interacțiunii sociale și al comunicării nonverbale. Deși variabilitatea dezvoltării este normală în această etapă, anumite tipare persistente pot indica necesitatea unei evaluări suplimentare.
Observarea atentă a comportamentului copilului și intervenția timpurie rămân esențiale pentru susținerea unei dezvoltări optime.
Citește și Semne timpurii ale autismului la copii, pe grupe de vârstă
