În Săptămâna Mondială a Alăptării nu puteam rata șansa să scriu despre experiența mea. Nu e clar o temă de discuție pe care să o ai la o bere în oraș cu prietenii, dar cu siguranță e ceva de povestit la o cafea, dimineața cu prietena ta cea mai bună sau seara, la o petrecere în pijama ”old style”.
Așa că, turnați-vă cafea proaspătă în cești sau faceți niște popcorn, trageți-vă pijamaua pe voi și ascultați aici, cum nici în cărți nu poți citi, cât poate crea simțământul de mamă.
Pentru mamele care nu au putut alăpta din varii motive, nu am decât un singur gând – nici o mamă nu e perfectă, copiii noștri ne iubesc la fel de mult.
►Citeşte şi Pe mine, alăptarea mă doare. Amintiri dureroase în săptămâna alăptării
Experiența ”ca la carte”, așa cum spun teoriile – un caz la un milion
Andre s-a născut natural când eu mai aveam un pic și-mi dădeam duhul. Pe cuvântul meu de om, am crezut că mor și de născut nu voi mai reuși să nasc. Simțeam cum mi se rup toate vertebrele, una câte una, coloana că-mi va ceda, degetele cu care strângeam marginile patului că mi se vor frânge. Am stat în terapie intensivă 12 ore și am fost cusută până-n gât. Am plecat după 2 zile acasă, pe picioarele mele, cu copilul uriaș în brațe, plângându-le de milă însărcinatelor cu care mă întâlneam pe drum.
(…)
Citeşte mai multe pe mamipetcouri.ro
-15929-t.jpg)
