Observ pe zi ce trece ca bebelusul meu este tot mai lipicios, tot mai dornic de a-mi sta in brate, de a se simti iubit. Atunci cand il refuz, din dorinta de a-mi termina treaba, incepe sa tipe si sa planga de parca l-ar taia cineva. Mi se inmoaie inima si las totul balta pentru a-l lua in brate. Si bineinteles vine si mustrarea :"de ce il iei in brate? uite asa se invata si nu mai scapi de el!"
Oare chiar vreau sa scap de el? Pai cum sa nu imi iubesc copilul atunci cand el mi-o cere? Cum sa nu il alint atunci cand simte nevoia? Cum sa nu ma joc cu el atunci cand are chef? Pentru el lumea lui sunt EU ! Pentru el jucaria lui sunt EU! Pentru el EU sunt totul acum ! Cum sa nu ma bucur de minunatele clipe cand il pot purta in brate? Cum sa nu imi placa cand imi simt copilul la piept?
Daca nu ma bucur acum de clipa cand EU sunt totul pentru el, mai tarziu va fi prea tarziu. Mai tarziu el va creste si va descoperi ca mai sunt si alti oameni inafara de MAMA. Mai tarziu va descoperi ca lumea nu se rezuma doar la dragostea mea sau la ce ii pot oferi eu. Mai tarziu nu va mai avea nevoie la fel de mult ca acum de iubirea mea neconditionata.
Sunt mama si ma bucur de copilul meu, de dependenta lui fata de mine si de nevoia de a-l tine in brate. Si il voi tine si de acum inainte ori de cate ori va dori pentru ca ACUM e singura sansa de a ma bucura de toata iubirea lui fata de mine, si e cel mai frumos si pur lucru sa iti tii puiul la piept !
Aratandu-i copilului meu iubire, va invata la randul lui sa ofere iubire !
* Articolul este scris de o mamica din comunitatea suntmamica.ro
