In uter, atingerea este primul simt care isi face aparitia la fat. Lichidul amniotic, in care se balaceste, ii permite sa receptioneze senzatiile tactile inca din a patra luna de viata. Mesajele cutanate sunt primele informatii transmise.
Pipaitul: o functie existentiala
Pipaitul este primul mijloc de comunicare la copilul dumneavoastra cu lumea exterioara: pielea este organul senzorial cel mai extins si aduce stimuli foarte puternici copilului. Astfel, bebelusul, inca de la nastere, poate, datorita simtului tactil:
- sa fie informat asupra temperaturii, a texturii
- stabili contacte cu persoanele care il inconjoara
- sa isi manifeste nevoia de a atinge si de a fi atins.
Contactele fizice, mangaierile si masajele bebelusului aduc copilului dumneavoastra reactii fiziologice si emotionale care il linistesc si ii favorizeaza cresterea si starea de bine.
Contactul cu pielea si caldura sunt stimulari foarte puternice si sunt suficiente pentru a il opri din plans.
Cum dezvoltam simtul sau tactil?
Chiar si daca este deja foarte dezvoltat inca de la nastere, copilul poate, datorita dumneavoastra, sa invete si mai mult atingand si fiind atins si aceasta, cu ajutorul obiceiurilor cotidiene:
- dupa baie, puneti copilul cu pielea goala in contact piele pe piele cu trunchiul dumneavoastra si folositi un servetel caldut (pus in prealabil pe un calorifer) pentru a i-l pune pe spate.
- ganditi-va sa il inveliti in materiale moi si evitati lenjeriile aspre, umede (scutece murdare) si reci.
- masati-va bebelusul
- lasati-l sa duca la gura, astfel va memora in prima perioada formele si texturile.
- din momentul in care invata sa mearga, oferiti-i un parcurs de senzatie punandu-i pe sol: o piele de oaie, un plastic, o rogojina, un pod de nisip, un pod de apa rece si calduta.
