Buna ziua dragii mei...am si eu o întrebare,pt...

Intarcarea bebelusului este o etapa foarte dificila atat pentru mama cat si pentru bebe. Eu am intarcat brusc pe micuta mea pe la 1an si o luna de nevoie (eram insarcinata) o noapte intreaga a plans, pana la urma a luat suzeta si s-a resemnat

Intarcarea bebelusului este o etapa foarte dificila atat pentru mama cat si pentru bebe. Eu am intarcat brusc pe micuta mea pe la 1an si o luna de nevoie (eram insarcinata) o noapte intreaga a plans, pana la urma a luat suzeta si s-a resemnat

De cele mai multe ori, societatea preseaza mamele sa-si intarce copiii mai repede decat si-ar dori ele acest lucru. Societatea moderna considera ca alaptarea produce o prea mare dependenta a copilului de mama, altii sunt de parere ca laptele matern nu are prea mare valoare dupa o anumita varsta. In alte cazuri, copilul este acela care conduce la oprirea alaptarii. Exista anumite semne care ii indica mamei ca pruncul ei este pregatit pentru intarcare: suge din ce in ce mai putin,refuza des sanul, este usor distras de la san, este mai interesat de alimente solide decat de sanul mamei,accepta mai usor mancarea si o alta bautura

Indiferent de motiv, lasati intarcarea sa se produca progresiv si cu dragoaste!Orice mama care alapteaza intelege ca acest lucru este mai mult decat hrana, inseamna consolidarea relatiei de dragoste dintre ea si prunc.O intarcare precoce sau brusca determina un traumatism psiho-afectiv la copil, responsabil de tulburarile de comportament de mai tarziu, dar si mamei ii poate provoca un soc emotional (mama poate alapta chiar daca este gravida). Cantariti foarte bine acest lucru si fiti convinse ca vreti sa-l intarcati. Multe mame regreta ca si-au intarcat prematur copilul, ca au cedat presiunilor celorlalti, cu toate ca alaptarea era cea mai minunata legatura intre ele si bebelusul lor. Daca ar putea da timpul inapoi, cu siguranta nu ar fi renuntat inca.

E important sa stiti ca laptele de mama asigura multe beneficii pe toata durata alaptarii, atat pentru copil (imunitate, sursa de proteine, dezvoltare cognitive si emotionala, consolare in caz de durere, impiedica deshidratarea in caz de boala…), cat si pentru mama.
Incercati sa va alaptati copilul cel putin un an si lasati ca intarcarea sa aiba loc atunci cand copilul este pregatit pentru acest lucru; multi isi doresc sa suga pana la 2-3 ani. Unele mame se intreaba daca alaptarea peste un an nu produce un copil prea dependent de ea. Dar, la fel ca a face primii pasi sau a invata sa vorbeasca, fiecare copil are propriul sau ritm de dezvoltare, iar unii se intarca mai devreme, altii mai tarziu. Ideea este ca, la un moment dat, toti vor inceta sa mai suga.

Cand sunteti hotarate sa intarcati copilul, incercati sa substituiti suptul sanului cu alte activitati. Renuntati la cate un supt la cateva zile, iar intre timp distrageti-i micutului atentia cu o canita cu suc sau apa, jucati-va cu el, iesiti la plimbare etc. Aveti rabdare cu el sa se obisnuiasca cu noul program.
Pentru a evita problemele cu sanii, mulgeti-va cate putin daca ii simtiti prea plini si puneti pe sani comprese cu gheata si frunza de varza rece, pentru a evita o eventuala angorjare, canale blocate sau chiar mastita; s-ar putea sa fie nevoie si de medicamente antiinflamatoare. In cazul unei intarcari treptate, lente, nu este nevoie de medicamente de oprire a lactatiei. In schimb, daca e o urgenta si trebuie oprita urgent lactatia, se recomanda o pastila de ablactare.