Pentru mulți părinți, Halloween-ul e o sărbătoare care stârnește reacții amestecate: unii o văd ca pe un joc amuzant, alții ca pe o expunere inutilă la monștri, umbre și povești despre moarte.
Dar, privită prin ochii psihologiei copilului, frica „de joacă” are o funcție surprinzător de sănătoasă.
Frica bună – antrenament pentru viață
Psihologic, frica este una dintre primele emoții complexe pe care copilul învață să le recunoască și să le gestioneze.
Când se sperie puțin — într-un context sigur, previzibil, controlat — creierul copilului exersează reacția la pericol fără consecințe reale. Este un fel de „antrenament emoțional” pentru situațiile de viață mai dificile.
Psihanalistul britanic Donald Winnicott spunea că jocul simbolic oferă copilului un spațiu de siguranță între realitate și fantezie.
Acolo poate explora chiar și teme înfricoșătoare, cum ar fi moartea, separarea sau pericolul, fără să se simtă copleșit.
Prin jocul de Halloween, copilul devine „stăpânul fricii”: el controlează monstrul, masca, lumina, momentul în care râde sau se ascunde.
Piaget și lumea simbolurilor
Conform lui Jean Piaget, în stadiul preoperațional (2–7 ani), copilul încă nu distinge complet realul de imaginar.
De aceea, a-l ajuta să „joace” frica în loc să o evite complet îl învață treptat diferența dintre „mi-e frică de ceva ce pot controla” și „mi-e frică de ceva real și periculos”.
Când poartă un costum de fantomă sau aprinde o lanternă în întuneric, el transformă frica în putere simbolică.
Frica în doze mici construiește curajul
Neuropsihologic, emoțiile moderate de teamă activează sistemul de reglare a stresului, dar într-un cadru sigur.
Rezultatul? Copilul învață că frica nu îl distruge — o poate observa, gestiona și chiar transforma în distracție.
Această experiență contribuie la dezvoltarea rezilienței emoționale, adică abilitatea de a rămâne calm și funcțional în fața stresului real.
Când frica devine prea mult
Desigur, nu orice „sperietură” e benefică.
Dacă un copil se ascunde, plânge sau refuză complet jocul, e semn că nivelul de teamă a depășit zona de siguranță.
Fiecare vârstă are pragul ei: pentru un copil de 3 ani, o mască grotescă poate fi copleșitoare, în timp ce pentru unul de 7 ani e doar amuzantă.
Important e contextul — să fie un joc, nu o forțare.
Ce poate face părintele
-
Participă la joc: fii acolo, râde cu el, arată-i că „monstrul” e doar o glumă.
-
Dă-i controlul: lasă-l să stingă și să aprindă lumina, să se apropie sau să se retragă.
-
Vorbește despre frică: pune în cuvinte ce simte („Ți-a fost frică, dar ai reușit să te uiți la mască și acum râdem amândoi”).
Halloween-ul nu e doar despre costume și bomboane, ci despre cum transformăm frica în joc și jocul în încredere.
Copilul care învață că poate gestiona frica într-un spațiu sigur va fi, mai târziu, adultul care nu fuge de necunoscut.
Pentru că a te speria puțin înseamnă, de fapt, a învăța să fii curajos.
Citeşte şi Sărbătorim sau nu Halloweenul? Tradiții și superstiții legate de această “sărbătoare”
