Între orele petrecute în trafic și lansările primului său volum “Flash-uri din sens opus”, cel mai cunoscut polițist din România a mai scris o carte. Și nu orice fel de carte, ci una pentru copii și părinți - “În misiune cu Marian”. Cât de ușor sau greu este să scrii pentru cei mici? Și, mai ales, ce fel de tătic va fi Marian Godină? Iată ce ne-a răspuns autorul într-un scurt interviu…
“Eu nu-s pitic, am ghiozdanul mare!” este continuarea titlului celui de-al doilea volum semnat Marian Godină - “În misiune cu Marian”, apărut la Editura Curtea Veche. Cartea poate reprezenta cel mai frumos cadou pentru copiii cărora le place să citească sau să li se citească. Se vor împrieteni cu Luca și vor intra astfel “În misiune cu Marian”, unde vor învăța regulile de circulație, dar și alte lucruri despre importanța cititului, despre prietenie și despre încredere. Vor fi fascinați de mașina de poliție și vor învăța să vadă în polițist un prieten de nădejde, nu un bau-bau. Și adulții vor vedea că pot primi lecții de la copii.
Cât de ușor sau greu este să scrii pentru cei mici? Și, mai ales, ce fel de tătic va fi Marian Godină? Unul foarte ocupat, zic eu, căci nu este ușor să-l “prinzi” la un interviu pe cel mai cunoscut polițist din România. Și, de asemenea, va fi un tătic destul de sever, după cum mi-a mărturisit...
- Cum percepi tu relaţia dintre copii şi poliţişti? Mai ales că, din păcate, în România, să fii poliţist nu mai este o meserie prea râvnită de părinţi pentru prichindeii lor…
Copiii sunt fascinați la vederea maşinii de poliție şi a polițiştilor în uniformă. Din ce am observat la colegii mei, pot spune că şi polițiştilor le plac copiii. Relația dintre copii şi polițişti e importantă şi îi va face pe viitorii adulți să aibă încredere în autorități, să aibă respect față de lege şi să distingă mai uşor binele de rău.
Niciodată nu am considerat că e bine că părinții să aleagă meseria pe care o va avea copilul lor. Nici ai mei nu şi-au dorit ca eu să devin polițist şi...iată-mă! S-au trezit cu mine acasă cu caschetă pe cap.
- “În misiune cu Marian”… Cum ai ajuns să scrii o carte pentru copii? E mai uşor să scrii pentru cei mici decât pentru cei mari?
Aş spune că e mult mai greu să scrii pentru copii. Eu îmi aduc aminte de cărți pe care le-am citit când eram mic şi ştiu că şi-au lăsat amprenta asupra caracterului meu. De aceea a trebuit să fiu mult mai atent la ce am scris într-o carte pentru copii, nu aş vrea să le rămână întipărit în minte vreun lucru greşit.
Am ajuns să scriu această carte pentru că am înțeles că educația rutieră trebuie făcută la vârste fragede şi într-un mod atrăgător. Astfel, copiii vor citi nişte poveşti, fără să ştie că de fapt le vor rămâne în minte nişte reguli de circulație care le vor fi folositoare pentru toată viața.
- Care este cea mai hazlie întrebare sau reacţie pe care ai primit-o de la un pici? Eventual de la unul căruia i-ai oprit părintele (tatăl sau mama) în trafic şi pe care l-ai amendat ulterior…
Am oprit o mămică al cărei copil stătea cuminte în spate şi care, când i-am cerut actele mamei sale, mi-a întins pe geam o pungă cu bomboane, în timp ce îi dădeau lacrimile. Am aflat ulterior că mama îi spusese că dacă nu e cuminte, nenea polițistul îi va lua bomboanele. M-a amuzat şi i-am spus că aşa ceva nu este adevărat, mai ales că el chiar era cuminte!
- Din toată experienţa ta de până acum, care sunt cele mai importante lucruri pe care trebuie să le respecte un părinte-șofer atunci când în maşina se afla copiii săi? Hai să facem un scurt ghid de conduită preventivă pentru parinți, eventual 5 reguli…
Cred că orice încălcare a legii de față cu un copil este un gest nociv, mai ales că părinții sunt eroii şi modelele copiilor. De aceea nici nu cred că are rost să enumăr 5 reguli. Ar trebui să includ tot Codul Rutier.
►Citește și Cum transporti copilul cu masina - scaune auto.
- Cum te vezi tu ca viitor tătic?
Mă văd un tătic destul de sever care va cunoaşte perfect anturajul copilului. Dacă va fi fetiță, când va creşte, va trebui să se obişnuiască cu prezența scumpului ei tătic în club, deşi până acum am călcat prin astfel de locuri extrem de rar. Dar mă voi obişnui eu cumva.
Foto: Facebook
