Sonia Argint-Ionescu: “Consider obsesia mancatului sanatos o greseala” (Interviu)

- Ai devenit mamica la 22 de ani, o varsta “frageda” pentru secolul in care traim. Femeile moderne devin mame, multe dintre ele, dupa 30 de ani. A fost o sarcina planuita sau o surpriza?

Ce-i drept, nu mi-am planificat ca la 22 de ani sa ma casatoresc si sa am un copil. Si e clar ca dupa standardele actuale este o varsta frageda. Dar eu consider ca este o varsta potrivita pentru a face copii. Acum sa nu-si imagineze cineva ca totul este super simplu. Da, este mai usor sa fii mama tanara. Esti mai relaxata, te refaci mai repede iar acum, la varsta scoalara, copiii mei sunt foarte mandri ca au o mama tanara.

- Cum a decurs prima sarcina? Si cum ai reactionat in momentul in care ai aflat ca vei avea un baiat?

Soacra mea insista ca voi face baiat. Iar eu insistam, macar de dragul contrazicerii, ca va fi fata. Dar cred ca in interior stiam ca vor fi amandoi baieti. Am avut sarcini usoare, asa cum e si firesc la 22 de ani.

- Cate kilograme ai acumulat in timpul sarcinii? Si in cat timp ai resuit sa scapi de ele dupa nastere?

Am fost ca la carte. Am luat 13 kg la ambele sarcini, iar la doua luni dupa nastere, cred ca eram inapoi de unde am plecat.

- Pofte? Complicatii?

Ei, probabil ca aici sta oarecum secretul… in primele trei luni oricum mi-a fost rau si mancam doar orez sau felii de lamaie cu miere. Nu suportam niciun miros. Mai ales la prima sarcina. Asa ca nici nu s-a pus problema de kilograme luate, ci mai degraba pierdute. Am mancat cu multa placere fructe si singura pofta ciudata a fost la spanac cu ou ochi. Mentionez ca anterior, aceste alimente nu doar ca nu erau in meniul meu, dar numai gandul la ele imi dadea fiori. Si cand am cerut asta, toata familia a fost socata! Dar ce bine! Ca de atunci ador acest fel de mancare.
Si daca in mod normal obisnuiesc sa manac dulciuri (dar ma tratez), in timpul sarcinilor, nici nu am vrut sa aud de ele. Cred ca organismul are propriile lui moduri de a se regla. Dar trebuie ascultat, punand “frana” la cantitati. Nu am abuzat de “starea speciala” in care ma aflam, asa ca nici pe sotul meu nu l-am trimis noaptea dupa mai stiu eu ce. Poate dupa pantofi l-as fi trimis… dar aia nu ingrasa.
Cat despre complicatii, culmea, in prima luna am ajuns la un medic, celebru de altfel, care, dupa consult, mi-a spus ca am risc crescut de pierderea sarcinii si ca imi trebuie cerclaj. Noroc ca am cunoscut-o pe dr. Dana Oprescu in care mi-am pus toata increderea si bine am facut. In luna a saptea, mergeam la sport si mutam o casa.

- Cat de mult te-ai informat din mediul on-line in timpul sarcinii?

Atunci nu era atat de accesat internetul. Am avut ochii atintiti in carti.

- Care a fost cea mai mare temere a ta in timpul sarcinii?

Niciuna! Am fost deosebit de relaxata. Am mers la televiziune si am prezentat pana inainte cu o saptamana de nastere.

- Cum a aparut al doilea copil? Faptul ca diferenta dintre baietii tai este doar de 1 an si 7 luni te-a ajutat? Sau, din contra, au fost mai dificil?

As face o gluma, dar mi-e teama ca te superi. Diferenta mica dintre ei constituie un avantaj, asa cred eu. Ei cresc impreuna, sunt parteneri de joaca. Cred ca mi-ar fi fost si mai greu ca, dupa cinci ani, sa o iau de la capat cu alaptat, biberoane, scutece, nopti nedormite…

- Ce anume nu ai mai face acum, daca ai fi din nou insarcinata?

Nimic, la modul cel mai serios.

- Care este povestea prenumelor pe care le-ai ales pentru baietii tai?

Am ales nume scurte, usor de pronuntat in orice limba. In plus am ales nume, care atunci nu prea erau la moda… se pare insa ca am mai lansat un trend. Marc i-a placut foarte mult sotului meu, iar Eric imi placea mie si am considerat ca face echipa buna cu Marc.

- Se spune ca baietii seamana mai mult cu mamele. Ce trasaturi de-ale tale regasesti in Marc si Eric? Dar dintre cele ale sotului tau?

Fizic au mostenit amandoi cate ceva de la fiecare dintre noi, dar si de la bunici. Caracterele insa sunt ale lor. Cred ca fiecare ne nastem cu o personalitate, care este aproape imposibil de modificat. Ne adaptam insa mediului in care ne nastem. Asa ca nu pot spune ca unul dintre ei este incapatanat ca mine sau ca Horatiu. Chiar daca este fix asa!  Astfel de trasaturi le-as pune mai degraba pe seama zodiilor in care s-au nascut.
Marc este foarte constiincios la scoala ... germana, desigur, ca mine, iar tanarul Eric este un adevarat „one man show” de divertisment al familiei, oarecum aproape de felul de a fi al sotului meu.

- Apropo de nume… Cat de nazdravani sunt baietii tai? Sunt ca… “argintul viu”?

Din plin! Chiar saptamana trecuta am fost cu ei la cumparaturi, intr-un magazin de bricolaj. Au reusit sa se certe, sa se bata, sa se impiedice, sa deranjeze diverse persoane cu cosul de cumparaturi si, in cele din urma, sa ma loveasca cu un covor fix in fata! Sa mai continui?!

- Care sunt principiile de la care nu te abati in ce priveste educatia copiilor tai?

Consider ca mai degraba trebuie evaluate anumite situatii si tratate separat, in mod particular. Desigur, consecventa, atunci cand iei o decizie, e foarte importanta.

"Poti manca saptamanal o prajitura, dar nu o tava"

- Dar in ce priveste alimentatia? Mai ales ca promovezi un stil de viata sanatos atat la TVR, unde ai o emisiune de profil, cat si pe blogul tau personal…

Pentru mine e importanta calitatea produselor pe care le consumam. De aceea, cumpar fie din surse locale, de incredere, fie alimente bio. Si da, sunt mai scumpe decat cele “normale”, dar atunci cand te intereseaza subiectul vei gasi variante decente ca pret (ele exista) si, in plus, prefer sa cumpar si sa mancam mai putin, dar mai bun, decat mult si prost. Fructele si legumele crude fac parte din meniul zilnic.

- Si care sunt limitele pe care ti le stabilesti? Mai nou, a aparut ortorexia – obsesia mancatului sanatos…

Eu aleg calea de mijloc, niciodata nu am fost la extreme in niciun aspect al vietii mele. Asa ca evident consider obsesia mancatului sanatos o greseala. Cand ceva ajunge sa te obsedeze, evident nu mai e ok. Eu mananc echilibrat, de toate. Da, trebuie sa existe si un bun simt. Poti manca saptamanal o prajitura, dar nu o tava. Sa-ti mai dau un exemplu, din cand in cand mi-e pofta de o felie de sunca. Aleg produsul care contine 97 la suta carne si care nu are potentiatori de arome. Si mananc acea felie. Ma socheaza de fiecare data cand vad cum cumpara romanii kilograme intregi de carne si mezeluri.
In rest, consum zilnic salata, legume si fructe proaspete. Dar nu o fac din “obligatia” de a manca sanatos, ci pur si simplu pentru ca mie asa imi place, asa am fost obisnuita in familie. Felul in care iti cresti copilul, se va reflecta in obiceiurile sale de adult.

- Cum reusesti sa-i feresti de mancarea de tip fast-food? Tentatia este foarte mare, la orice pas…

Este aproape imposibil sa-i feresti complet de fast-food. Cand toti prietenii stabilesc sa iasa la un burger, ce sa faca si copilul tau, caruia i-ai spus de nenumarate ori ca nu e sanatos? Sa se auto-excluda din grup? Nu vreau sa fiu absurda. Nu este nici o tragedie daca mananca ocazional la fast food si daca bea un suc, atata timp cat acasa hrana este cea corecta. Vorbim iarasi de echilibru, nu de extreme.

- Cum te impui in fata lor atunci cand este cazul?

Cu greu! Personalitatea copiilor este foarte dezvoltata. Ei stiu foarte bine ce vor, isi sustin cu multa determinare si perseverenta cauza si este chiar dificil sa le tii piept. Banuiesc ca si in viata nu vor vrea sa fie supusi, ceea ce, sincer, ma bucura nespus. Din pacate insa, sunt situatii cand au obligatii si atunci se lasa cu situatii tensionate. Am remarcat ca atunci cand le spun ca nu mai vorbesc cu ei, ii afecteaza cel mai tare. Insa mi se intampla sa nu am rabdare si sa mai ridic glasul, ceea ce stiu ca nu e tocmai “didactic”. Dar perfectiunea in meseria de parinte, cred, nu prea exista.

- Dar la teme, cum te descurci?

La teme ma descurc foarte bine! Chiar imi place. Problema e ca nu le plac lor temele si atunci apare un conflict de interese.

- Ce activitati extrascolare au? Si ce ti-ar fi placut tie sa incerci in copilaria ta?

Noi ne-am concentrat foarte mult pe activitatile sportive. Consideram ca este esential pentru dezvoltarea lor sa faca sport. Copiii nostri au invatat judo, tennis, inot, ski, patinaj, baschet, rugby. Ulterior, fiecare si-a ales ceea ce i s-a potrivit cel mai bine si ce i-a placut.

- Cat de mult timp petrec ei doar cu tatal lor?

Horatiu este un tata foarte implicat. Asa a fost de la bun inceput. Si-a dorit foarte tare sa aiba minim doi copii si considera ca rolul tatalui este esential in dezvoltarea lor ca barbati. Iar eu nu-l pot contrazice.

- Apropo de asta… iti mai doresti un copil?

Cred ca in vremurile astea agitate si imprevizibile, sa faci copii reprezinta o dovada de curaj. Copiii iti solicita foarte mult prezenta, fiecare in parte are nevoie de atentia parintelui. Ori atunci cand ai de muncit pentru a asigura nu doar cele necesare casei, dar si o scoala, activitati extrascolare etc. te rog sa imparti timpul ramas si sa vezi cat iti ramane pentru timpul petrecut cu ei in momente linistite. Cum ar fi sa-l imparti la trei sau la mai multi? Da, e simplu sa faci copii. Si e frumos sa faci copii. Dar nu este simplu sa-i cresti si sa le acorzi in mod egal atentia ta. Ca sa raspund clar, cred ca doi copii reprezinta numarul ideal. 

- In dorinta de a fi mame perfecte, multe femei uita de ele. La propriu. Ce sfaturi ai tu pentru astfel de mame?

Evit sa dau sfaturi. Fiecare stie cel mai bine ce e bine pentru el. Poate anumite femei sunt cu adevarat implinite daca isi dedica viata exclusiv copilului. Eu fac parte din categoria femeilor mai “egoiste”. Adica imi aloc si mie timp de sport si ingrijire personala. Mie imi face bine psihic.

- Ce faci tu in momentul in care vrei sa te rasfeti?

Un masaj! Este placerea mea absoluta cand vine vorba de rasfat.

- Ce sfaturi ai da altor mamici si viitoare mamici?

Take it easy!