Sari la conținut

Ziua in care nu voi interzice nimic

Nu stiu cum sunteti voi, dar pentru mine interzicerea este mama invataturii. Nu ai voie sa te uiti pe geam stand atarnat in jos si nici sa bagi surubelnita in priza. Mai bine hai sa inchidem geamul si te uiti cat oi pofti. Si caut si o priza dezafectata prin casa, sa iti faci mendrele cu ea.
 
Sa nu interzic nimic parea spre imposibil, dupa cum s-a si dovedit in final, cand am tipat un NU suficient de tare incat sa umplu un spatiu de 1000mp si inca pe atat. 
 
Inceputul nu a fost chiar asa de rau. 
 
 
Nu aveam cand sa le interzic ceva, fiindca eram prea ocupata sa stau dupa ei. Trebuia sa mergem la Kranevo, in Bulgaria, unde am stat si anul trecut. Asta inseamna atat de multe bagaje incat sa incarci un camion intreg. Printr-o minune insa au incaput si intr-o masina obisnuita.
 
In timpul acesta piticii faceau ce stiau mai bine – cel mare isi deschidea televizorul, cel mic i-l inchidea, dupa care urma paruiala de rigoare. Care consta in mare parte din impins, tras si muscat. Din fericire, inca fara urme. Dupa care, in toata debandada au gasit prin dulap, naiba stie cum, o punga de pufuleti pe care o ascunsesem de ei. Au desfacut-o si au imprastiat-o in toata casa. Si apoi mancau toti de pe jos, impreuna cu Ardi, cainele din dotare.
 
In sfarsit, i-am bagat in masina, unde au adormit. Am facut o mica pauza la 2 Mai, pe plaja. Aici, toata lumea era libera si fericita. Copiii aveau trei leagane si o mare in care sa intre cu picioarele, cainele avea o satra intreaga de patrupede cu care sa se joace. Liniste si pace. Bunicii, veniti si ei cu noi, nemultumiti – marea e prea rece, s-au udat la picioare, cainii nu ar trebui atinsi. Etc. Si sa fi vrut eu sa spun ceva nu as mai fi incaput, de gura lor.
 
In final, am ajuns la locul unde aveam cazarea. Iar aici s-a dezlantuit circul.
 
 
In mijlocul curtii este o piscina mare. Momentan, fara apa in ea. Probabil ca li se pare prea frig, asa ca nu merita. Unde sa fuga puradeii altundeva, decat fix catre ea? Mi-a inghetat sangele in vine, va spun drept. Piscina mare, are cam 2m inaltime. Si a inceput valul e NU-uri. Eu alergam dupa copii in jurul piscinii tipand NU fara sens si copiii in fata mea apropiindu-se mult prea mult si razand cu gura pana la urechi. Din fericire, mai era si o piscina mai mica, pentru copii, cu un strop de apa pe fund. De asta nu am mai reusit sa-I despart. S-au bagat in ea cu tot cu haine si tot ce am putut face a fost sa-I dezbrac. Afara, frig si nor.
 
Si pentru ca totul se transmite din generatie in generatie, au venit parintii mei, care tocmai terminasera cu descarcatul bagajului sa ma certe – cum pot sa las copiii in apa, pe un asemenea frig, sa raceasca, sa ii duc din prima seara sa faca injectii? Cu parintii nu te pui. Asa ca am luat puradeii pe sus, in toate protestele posibile, i-am schimbat si i-am dus la mare. Iar, liniste si pace, si apa rece, din belsug.
 
 

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    adevarul.ro
    ..

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!