Prima zi, prima lună, primul an, primii 5 ani, primii zece. Adunăm cifre într-un calendar al minții noastre, fără să realizăm că dincolo de ele sunt clipe, amintiri, crâmpeie din care ne hrănim, la care ne întoarcem când ne e mai greu.
Dacă averea s-ar contoriza în clipe, am fi cei mai bogați oameni din lume
Am adunat în inimile noastre primele teste de sarcină, când totul părea un vis prea frumos și ca să ne putem bucura. Am pus apoi prima ecografie, când nici nu știam că o inimă atât de mică poate să bată atât de tare. Prima sperietură, când tu te-ai grăbit să vii pe lume și sufletul meu s-a oprit pentru o respirație, doar la gândul că ai putea fi altfel decât perfect sănătoasă. Primul strigăt care ne-a spus totul despre ce personalitate o să ai. Primele nopți albe, primele întrebări și frământări. Primele tale dureri, primele noastre limite. Prima oară când am plâns de ciudă că nu te pot înțelege și neputință că nu te pot ajuta.
Prima oară când am înțeles cu adevărat ce înseamnă să porți de grijă cuiva
Prima plimbare lungă prin parc, apoi primii zeci de kilometri în ture de lac, împingând căruciorul. Primul zâmbet știrb, prima durere de dinți, primul piure de legume. Prima febră și prima oară când am vrut să ard eu, să mă doară pe mine. Primul “ta-ta” – păi ce, doar nu era să spui mama :-). Primii pași tremurați, cu mânuțele tale încleștate în pumnii noștri. Primele codițe, care erau defapt niște antenuțe firave, mai mult elasticele de ele. Dar aveai codițe :-).
