Sari la conținut

17 lucruri care nu trebuie să lipsească din casă când ai copil

La un moment dat, după mai multe evenimente nefericite în urma cărora mi-am dat seama că nu am în casă ce-mi trebuie, am făcut o listă cu lucruri necesare într-o casă cu copil, copil de până în 3-4 ani. Mai departe nu știu încă.

Am făcut lista și, din când în când, verific stocul (unde e cazul). Asta ca să nu fiu cumva maxim de panicată și nevoită ca atunci când copilul se alege cu vântătăi, se julește sau are febră 40 să dau fuga la farmacie.

Desigur, asta este lista mea, în funcțiile de necesitățile noastre și de situațiile cu care ne-am confruntat noi. Chiar mi-aș dori să știu, voi ce ați mai adăuga sau ce ați elimina din ea.

Mi-a venit ideea să public lista asta, ieri, când Sophie iar a făcut 39, 7 și iar nu scădea temperatura și am răsuflat o clipă ușurată știind că refăcusem de curând stocul de antitermice. Răsuflarea a durat până când am văzut că nu scade temperatura, dar despre ce fac când nu scade temperatura o să scriu în altă postare.

Termometrul (plus alcoolul sanitar cu care îl dezinfectez)- ăsta este clar în capul listei. Prima răceală a Sophiei a fost la 1 an și o lună, până la vârsta aia nu am avut nevoie să-i iau temperatura prea des, deși au mai fost momente în care mi s-a părut că e cam fierbinte și am făcut-o. Dar din momentul în care a intrat în colectivitate, adică de la 2 ani, termometrul a fost ca aerul. Mereu am avut cel puțin două în casă, pentru că atunci când avea aproape 40 dacă nu chiar 40 voiam să verific dacă nu cumva e o eroare. Nu a fost, niciodată. Dar nah. Și acum avem trei. Două cu vârf flexibil și unul digital, pentru frunte. Pe ăsta îl folosesc atunci când e bolnavă, mai ales în timpul somnului, pentru că nu e nevoie să o ating cu el și, astfel, nu e nevoie să o trezesc decât dacă e temperatura mare și trebuie să acționez.

Antitermicele – desigur, în strânsă legătură cu termometrul. În principiu cam toată lumea folosește aceleași antitermice, adică ibuprofen (nurofen, algin), paracetamol (sau panadol, calpol) și în cazuri excepționale novocalmin. Dar cum astea sunt medicamente și cum medicamentele oricât de comune ar fi ele nu trebuie luate decât la recomandarea medicului, eu susțin cu tărie că ar trebui întrebat medicul înainte să ne facem stocul de antitermice. Desigur, există modalități nemedicamentoase de a scădea temperatura, dar când face febră mare nu mă rezum la ele.
Gheață la congelator sau pungi cu gel gheață. Prima oară când a căzut Sophie și s-a lovit la cap am zis că îmi stă inima din bătaie. Loviturile și cucuiele sunt destul de frecvente la un copil neastâmpărat, dar eu mă bucur din toată inima că am un copil neastâmpărat. Așa că mă asigur că am ce-mi trebuie la îndemână, mereu. Așadar, mereu am gheață în congelator sau pungi cu gel gheață, precum acelea de la gențile termoizolante. Noi suntem mai prieteni cu pungile cu gel, nu sunt așa de rigide, le poți plia mai bine pe zona lovită. Dar e bună și gheața, pusă în pungă și apoi într-un prosopel subțire, în niciun caz direct pe piele.

Gel pentru vânătăi – Prima lovitură serioasă la cap m-a făcut desigur să sun de urgență pediatrul. Eram speriată, disperată. Sophie s-a ales instantaneu cu un ditamai cucuiul și o vânătaie de nici nu mă putam uita. După ce mi-a zis doctora la ce trebuie să fiu atentă, adică să fie în continuare vioaie, să nu fie apatică sau somnolentă, să nu vomite, gheața și gelul pentru vânătăi erau tratamentul. De regulă folosesc gel unguent cu arnică, este foarte bun, dar în cazuri în care cucuiul și vânătaia sunt de speriat folosesc Lioton. Ăsta este un unguent cu substanță activă, la fel, e musai să întrebați medicul dacă vreți să-l folosiți pentru copil. Și clar nu trebuie folosit în exces, gelul natural cu arnică e mai indicat.

Soluții pentru răni – Aici noi avem un stoc mai mare, depinde de situație și de cât de grav e. Dacă e o julitură banală, o amărâtă de zgârietură, folosim apă cu săpun. Dacă e mai mult de o zgârietură am în casă întotdeauna betadină, pudră și/sau unguent cu Baneocin. Cum folosesc și eu Baneocinul, mai ales când mă irit graoznic după epilat, am cel puțin două tuburi, niciodată nu-mi dau din tubul din care îi dau copilului. Regula asta este încă de la naștere, când doctorița mi-a zis clar că operația mea și ombilicul mogâldeței trebuie să aibă fiecare betadina și baneocinul ei.
Desigur, aici intră și pansamentele sterile și leucoplastul sau plasturi.

Ser fiziologic sau apă de mare – Cât a fost bebelușă am folosit serul. Și pentru a desfunda nasul și pentru a curăța ochișorii. Când a mai crescut nu m-a mai lăsat sub nicio formă să-i pun ser în nas când are nasul înfundat, așa că am apelat la apa de mare sau ”fâs de muci”, așa cum îi zice ea. E important să desfundăm nasul (fără a face însă exces pentru că riscăm să stimulăm producția) pentru că știm cu toții că prea mulți muci nescoși pot duce la otită.

Aspirator de nas – De mică am învățat-o să sufle nasul, dar până acum vreo câteva luni nu știa să-l sufle cum trebuie, așa că mereu am avut nevoie de aspirator. Pentru noi batista bebelușului a fost sfântă, nimic altceva nu ne-a ajutat, nici aspirator pompiță (mi s-a părut absolut ineficient), nici aspirator electric.

Aparatul de aerosoli – pentru noi este sfânt. Avem unul de la Laica, cu ultrasunete pentru că e silențios și îi puteam face tratamentul în somn fără nicio problemă. Am dat la vremea aia până în 200 de lei pe el. La fiecare răceala urâtă, faringită sau alte -ite, a făcut minuni. Acționează direct în cazul infecțiilor respiratorii, nu-i mai dai copilului medicamente pe gură. De multe ori când e bolnavă, Sophie nici nu vrea să pună gura pe vreun medicament. Așa cum am spus, când era micuță, îi făceam aerosolii în somn, acum s-a învățat și stă singurică cu masca pe nas. Durează cam 10 minute, în timpul ăsta se uită la Sofia I sau la Miles.

(...)

Citește mai mult pe fricidemamici.ro!
 

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    Caloria.ro

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!