Baietelul meu a crescut cu povesti


Vara, aproape orice bubiță roșie pe gâtul sau spatele unui copil e pusă pe seama căldurii. De cele mai multe ori chiar așa e — miliaria, cum se numește medical...
Fetița de patru ani se strecoară în baie, găsește un ruj uitat pe marginea chiuvetei și își pictează gura până la nas, mulțumită de rezultat. Cealaltă, de...
Un mini-ghid pentru viitoarele mămici, făcut cu medicul stomatolog
eu am un baietel de 4 ani si i-am citit foarte putine povesti.in schimb am preferat sa stau cu el de vorba ,indiferent daca avea 6 luni sau 3 ani.gangurea si ma privea in ochi.pe masura ce a crescut m-a ascultat cu atentie,si chiar venea si el cu o idee si dezvoltam povestea.asa era mult mai atent ..cand ii spuneam o poveste (pur si simplu inventata de mine),personajele erau intotdeauna mama,tata si copilul,povesti cu efect pozitiv si critici constructive.sunt povesti cu sfaturi pe care el le pune in practica.acum ,la 4 anisori,el imi spune cate o poveste.consider ca este mai bine sa purtam un dialog cu copilul ,sau sa-l intrenam la o discutie decat sa stea blocat acolo si sa ne asculte.