Baietelul meu a crescut cu povesti


ADHD (Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate) este una dintre cele mai discutate – și, în același timp, greșit înțelese – condiții...
Durerile de cap la copii sunt mai frecvente decât se crede și apar la vârste din ce în ce mai mici. Deși, în majoritatea cazurilor, acestea au cauze benigne și...
În discursul public despre parenting, greșeala este adesea prezentată ca un eșec. Părinții „buni” ar trebui să fie calmi, consecvenți, informați, prezenți...
eu am un baietel de 4 ani si i-am citit foarte putine povesti.in schimb am preferat sa stau cu el de vorba ,indiferent daca avea 6 luni sau 3 ani.gangurea si ma privea in ochi.pe masura ce a crescut m-a ascultat cu atentie,si chiar venea si el cu o idee si dezvoltam povestea.asa era mult mai atent ..cand ii spuneam o poveste (pur si simplu inventata de mine),personajele erau intotdeauna mama,tata si copilul,povesti cu efect pozitiv si critici constructive.sunt povesti cu sfaturi pe care el le pune in practica.acum ,la 4 anisori,el imi spune cate o poveste.consider ca este mai bine sa purtam un dialog cu copilul ,sau sa-l intrenam la o discutie decat sa stea blocat acolo si sa ne asculte.