Baietelul meu a crescut cu povesti


Primele cărți pe care un copil le citește singur pot influența felul în care se raportează la lectură. Dacă fiecare pagină înseamnă un efort uriaș, iar povestea...
Mâncărimile pielii sunt frecvente în sarcină și, de cele mai multe ori, apar din cauza modificărilor hormonale, a uscăciunii pielii sau a întinderii acesteia pe...
„Nu vreau să o las pe mama singură, pentru că se întristează.” „Tata are destule probleme, nu vreau să îl supăr și eu.” Sunt replici care pot ascunde o...
eu am un baietel de 4 ani si i-am citit foarte putine povesti.in schimb am preferat sa stau cu el de vorba ,indiferent daca avea 6 luni sau 3 ani.gangurea si ma privea in ochi.pe masura ce a crescut m-a ascultat cu atentie,si chiar venea si el cu o idee si dezvoltam povestea.asa era mult mai atent ..cand ii spuneam o poveste (pur si simplu inventata de mine),personajele erau intotdeauna mama,tata si copilul,povesti cu efect pozitiv si critici constructive.sunt povesti cu sfaturi pe care el le pune in practica.acum ,la 4 anisori,el imi spune cate o poveste.consider ca este mai bine sa purtam un dialog cu copilul ,sau sa-l intrenam la o discutie decat sa stea blocat acolo si sa ne asculte.