Baietelul meu a crescut cu povesti

Există o idee simplă, dar adesea uitată în iureșul vieții de zi cu zi: copilul nu învață cine este din cărți sau de la școală, ci mai întâi din ochii...
Cine credea că „parentingul” e doar despre scutece, somn și diversificare n-a fost părinte în 2025. Anul acesta, creșterea copiilor a devenit o știință, o artă...
Se poate „alege” sexul copilului înainte de concepție? O întrebare pe care mulți viitori părinți și-o pun, mai ales când visele, preferințele personale sau...
eu am un baietel de 4 ani si i-am citit foarte putine povesti.in schimb am preferat sa stau cu el de vorba ,indiferent daca avea 6 luni sau 3 ani.gangurea si ma privea in ochi.pe masura ce a crescut m-a ascultat cu atentie,si chiar venea si el cu o idee si dezvoltam povestea.asa era mult mai atent ..cand ii spuneam o poveste (pur si simplu inventata de mine),personajele erau intotdeauna mama,tata si copilul,povesti cu efect pozitiv si critici constructive.sunt povesti cu sfaturi pe care el le pune in practica.acum ,la 4 anisori,el imi spune cate o poveste.consider ca este mai bine sa purtam un dialog cu copilul ,sau sa-l intrenam la o discutie decat sa stea blocat acolo si sa ne asculte.