Baietelul meu a crescut cu povesti
O mamă și-a tatuat în mod repetat copiii minori. Cel mic avea doar 5 ani când a primit primul tatuaj
Uneori, uităm că nu avem drept deplin asupra copiilor noștri și luăm decizii parcă iraționale, care le pot schimba viața într-un mod negativ. Este și cazul unei...
Noutăți în sistemul educațional: copiii vor fi repartizați aleatoriu la grădiniță și la creșă
Schimbări în sistemul educațional, pentru preșcolari: părinții care îşi înscriu peste o lună copiii la grădiniță sau la creșă nu vor mai putea să-și...
Cum să îmi învăț copilul să se iubească pe sine și de ce e important să facă asta. Bonus: diferența dintre iubire de sine și egoism
În ultima perioadă, auzim atât de des sintagma iubire de sine, încât uneori îi asociem conotații negative: prea multă iubire de sine, prea mult egoism. Ei bine,...
eu am un baietel de 4 ani si i-am citit foarte putine povesti.in schimb am preferat sa stau cu el de vorba ,indiferent daca avea 6 luni sau 3 ani.gangurea si ma privea in ochi.pe masura ce a crescut m-a ascultat cu atentie,si chiar venea si el cu o idee si dezvoltam povestea.asa era mult mai atent ..cand ii spuneam o poveste (pur si simplu inventata de mine),personajele erau intotdeauna mama,tata si copilul,povesti cu efect pozitiv si critici constructive.sunt povesti cu sfaturi pe care el le pune in practica.acum ,la 4 anisori,el imi spune cate o poveste.consider ca este mai bine sa purtam un dialog cu copilul ,sau sa-l intrenam la o discutie decat sa stea blocat acolo si sa ne asculte.