Baietelul meu a crescut cu povesti


Îl chemi la masă și nu răspunde. Îl strigi a doua oară și abia atunci ridică ochii din ecran, cu o privire vagă, de parcă l-ai smuls din altă lume. Pentru că,...
Ești în parc, într-o după-amiază obișnuită de sâmbătă. Doi copii de vreo opt ani trec pe lângă tine în fugă. Unul strigă ceva — două cuvinte, în...
Aveam cafeaua în mână. Era o dimineață obișnuită de sâmbătă, cu soarele intrând pieziș pe fereastră și Andrei în pijamale, cu părul vâlvoi, mâncând corn...
eu am un baietel de 4 ani si i-am citit foarte putine povesti.in schimb am preferat sa stau cu el de vorba ,indiferent daca avea 6 luni sau 3 ani.gangurea si ma privea in ochi.pe masura ce a crescut m-a ascultat cu atentie,si chiar venea si el cu o idee si dezvoltam povestea.asa era mult mai atent ..cand ii spuneam o poveste (pur si simplu inventata de mine),personajele erau intotdeauna mama,tata si copilul,povesti cu efect pozitiv si critici constructive.sunt povesti cu sfaturi pe care el le pune in practica.acum ,la 4 anisori,el imi spune cate o poveste.consider ca este mai bine sa purtam un dialog cu copilul ,sau sa-l intrenam la o discutie decat sa stea blocat acolo si sa ne asculte.