Baietelul meu a crescut cu povesti


Primele luni de viață par, la suprafață, o perioadă dominată de somn, plâns și schimbat scutece. Dar sub această rutină aparent simplă se ascunde un adevăr...
Alegerea cursului potrivit de pregătire Cambridge poate fi o provocare, având în vedere varietatea de opțiuni disponibile. Fie că te pregătești pentru un examen...
Discuția despre microplastice a ieșit din zona mediului și a intrat în domeniul sănătății umane. Prezent în aer, apă, sol și alimente, acest tip de poluant...
eu am un baietel de 4 ani si i-am citit foarte putine povesti.in schimb am preferat sa stau cu el de vorba ,indiferent daca avea 6 luni sau 3 ani.gangurea si ma privea in ochi.pe masura ce a crescut m-a ascultat cu atentie,si chiar venea si el cu o idee si dezvoltam povestea.asa era mult mai atent ..cand ii spuneam o poveste (pur si simplu inventata de mine),personajele erau intotdeauna mama,tata si copilul,povesti cu efect pozitiv si critici constructive.sunt povesti cu sfaturi pe care el le pune in practica.acum ,la 4 anisori,el imi spune cate o poveste.consider ca este mai bine sa purtam un dialog cu copilul ,sau sa-l intrenam la o discutie decat sa stea blocat acolo si sa ne asculte.