La 2-3 ani, copilul tău trăiește emoțiile la intensitate maximă. Bucurie, frică, frustrare, entuziasm — toate vin rapid, uneori în aceeași oră. Dar înțelegerea lor este încă la început.
La această vârstă, copilul știe să simtă, dar nu știe încă să pună în cuvinte ce simte. De multe ori, reacțiile lui vin din faptul că nu poate comunica emoția corect — și atunci plânge, țipă sau refuză.
Rolul nostru, ca părinți, este să îl ajutăm să recunoască emoțiile (la el și la alții) și să învețe să le numească. Asta îi va dezvolta empatia, autocontrolul și capacitatea de a-și exprima nevoile.
1. Pune emoțiile în cuvinte
Când copilul se supără pentru că i-ai luat o jucărie periculoasă, nu spune doar „gata, nu mai plânge”. Încearcă: „Văd că ești supărat pentru că voiai să te joci cu mașinuța asta.” Astfel, îi arăți că emoțiile lui sunt văzute și îi oferi vocabularul pentru a le exprima.
2. Folosește povești și cărți ilustrate
Cărțile cu personaje expresive sunt excelente pentru a vorbi despre emoții. Întreabă-l: „Cum crezi că se simte personajul aici? De ce?” Poți exersa și cu poze din viața de zi cu zi, arătând fețe vesele, triste sau surprinse.
3. Jocul „fața mea, fața ta”
Un joc simplu: faci o față tristă, veselă, furioasă, surprinsă, iar el trebuie să ghicească emoția și să o imite. Este o metodă distractivă și eficientă de recunoaștere a expresiilor.
4. Creează o rutină de „verificare a emoțiilor”
La final de zi, întreabă-l: „Cum te-ai simțit azi?” Poți folosi o planșă cu fețe colorate (galben – fericit, albastru – trist, roșu – furios) ca să îi fie mai ușor să arate. Repetată zilnic, această rutină îi va dezvolta abilitatea de a reflecta la ceea ce simte.
Citește și Strategii pentru părinți: cum să crești un copil cu inteligență emoțională ridicată
5. Fii exemplu
Copiii învață din ceea ce văd. Dacă tu spui „Sunt puțin obosit azi, am nevoie de o pauză” sau „Sunt fericit că ne jucăm împreună”, el va înțelege că emoțiile pot fi exprimate calm și clar.
Important: La 2-3 ani, nu te aștepta ca un copil să își „controleze” emoțiile complet. Scopul nu este să nu mai plângă sau să nu se mai enerveze, ci să știe ce simte și să învețe treptat cum să reacționeze.
Când îl ajuți să recunoască emoțiile și să le numească, nu îi oferi doar cuvinte. Îi dai o hartă pentru lumea lui interioară — o hartă pe care o va folosi toată viața.
Citește și De ce copiii fac cel mai des crize în prezența mamei
