Când se consideră normal să înceapă schimbarea dinților De regulă, primul dinte cade în jurul vârstei de 6 ani, dar intervalul normal este larg — între 5 și 7 ani. Procesul de schimbare continuă apoi până în jurul vârstei de 12 ani. Ordinea e destul de constantă: mai întâi incisivii centrali inferiori, apoi cei superiori, urmând ca molarii și caninii să se schimbe spre finalul ciclului.
Unii copii încep mai devreme, alții mai târziu, în funcție de ritmul propriu de creștere, de moștenirea genetică și de dezvoltarea maxilarului. Dacă dinții permanenți nu sunt încă pregătiți să erupă, corpul „amână” procesul natural. De ce unii copii pierd dinții mai târziu
Întârzierea nu are, de cele mai multe ori, cauze medicale. Este adesea un detaliu ereditar — dacă părinții au pierdut dinții târziu, e probabil ca și copilul să urmeze același tipar. Alteori, dintele permanent care ar trebui să împingă dintele de lapte încă nu s-a format complet sau nu este poziționat corect. În cazuri rare, poate lipsi cu totul, situație care se confirmă doar printr-o radiografie. Când ar trebui verificat copilul Dacă după vârsta de 7 ani niciun dinte nu dă semne că s-ar mișca, e indicat un control la medicul stomatolog pediatru. O simplă evaluare poate arăta dacă dinții permanenți sunt prezenți și dacă erupția lor urmează cursul normal. Totodată, dacă apar semne neobișnuite — dureri, gingii inflamate, dinți noi care erup în spatele celor de lapte fără ca aceștia să cadă — e nevoie de intervenția medicului. Ce e de făcut acasă Păstrează rutina zilnică de igienă orală: periaj dimineața și seara, atenție la alimentele foarte dulci sau lipicioase. Explică-i copilului că dinții vor începe să se miște singuri și că nu e nevoie să îi forțeze. Dacă vrea, poate doar să îi miște ușor cu limba, fără durere. Dacă pierderea dinților pare întârziată, observă și alte aspecte: creșterea în înălțime, schimbările fizice, dezvoltarea maxilarului. De obicei, toate aceste etape merg împreună — iar dacă restul evoluează normal, și dantura o va face, în ritmul ei. Faptul că unui copil de 6 ani nu i-a căzut încă niciun dinte nu este, în sine, un motiv de îngrijorare. Corpul are propriul său calendar, iar variațiile de câteva luni, chiar un an, sunt firești. Medicul dentist rămâne cea mai sigură sursă de confirmare, dar în cele mai multe cazuri, răbdarea e tot ce trebuie.
