Sari la conținut

Cum m-a ajutat înotul să rezolv o problemă medicală destul de complicată

V-am spus deja că fetele mele fac scrimă. Am foarte multe să vă povestesc legat de acest subiect dar astăzi o să vă spun doar că drumul spre sala de scrimă trece pe lângă bazinele de înot.

Şi dacă toată iarna nu am găsit timpul necesar pentru a merge cu ele să înotăm la bazinul acoperit, acum, când vara s-a instalat cu toate forţele, de-abia aştept să mergem la bazinul descoperit. Consider înotul ca fiind unul dintre cele mai indicate sporturi pentru toate vârstele şi toate condiţiile iar pentru copii nu cred că există vreo altă alernativa care să le asigure dezvoltarea armonioasă.

Faptul că ne petrecem primele luni din viaţa într-un mediu lichid este probabil cel mai interesant argument atunci când vine vorba de înot. În plus, mişcările pe care le facem în apă sunt blânde, necesită mai mult efort decât am crede şi solicită întreg corpul în egală măsură. Iar acesta este la fel, un avantaj major faţă de alte sporturi care solicită cu precădere doar anumite părţi sau zone ale corpului.
Şi eu şi fetele suntem zodii de apă aşa că înotul e mai mult decât un sport pentru noi este o plăcere care cu greu poate fi descrisă. Iar asta nu poate decât să mă bucure pentru că la pachet cu plăcerea am avut parte şi de câteva beneficii nebănuite.

Când am născut-o pe Andreea avea tălpile picioruşelor întoarse spre interior iar medicul pediatrul mi-a explicat că asta se datorează poziţiei pe care a avut-o în uter. Mi-a arătat cum să o masez pentru a ajuta la îndreptarea poziţiei însă m-a prevenit că situaţia reală va putea fi evaluată doar în momentul în care va începe să meargă. Mi-a recomandat şi vizitarea unui ortoped şi eventual nişte radiografii pentru a nu neglija o situaţie posibil periculoasă.
Nu mi-a picat bine nimic din cele de mai sus, ce să vă zic, de fapt am fost panica total mai ales după vârsta de 1 an când au început vizitele la ortoped şi pronosticurile care mai de care mai sumbre. Ba că nu o să meargă bine niciodată, ba că trebuie să poarte pantofi ortopedici speciali, cineva mi-a spus chiar că nu o să poată să facă efort… În fine, nu intru în detalii pentru că sunt prea triste şi nu asta îmi doresc.

Ce vreau să vă spun este ca un om inteligent m-a convins să stau linisitita şi să o dau la înot sau orice tip de sport care întărăște muşchii picioarelor. Am vrut să-l cred şi s-a dovedit că bine am făcut.
Am început destul de greu cu înotul, alături de mine, apoi am încercat să o conving să facă nişte cursuri ca să înveţe singura însă nu a fost aşa de uşor precum am crezut. Pentru că nu cred în forţarea copiilor în niciun fel, am lăsat-o în pace şi am făcut cum a vrut ea pentru că scopul meu declarat era să o împrietenesc cu apă şi înotul.

Un alt câştig major pe care l-am primit la pachet a fost independenta pe care şi-a câştigat-o în momentul în care s-a avântat singura spre mijlocul bazinului. Ştiţi cum e, îi învăţăm şi îi încurajăm pe cei mici să meargă singuri, să se descurce fără noi însă întotdeauna au pământul sub picioare. În apă însă, atunci când înoată, sunt singuri iar asta îi pregăteşte să devină autonomi, e o dovadă de curaj şi independentă care îi va ajuta în viitor chiar dacă momentan nu suntem conştienţi de acest lucru.

(…)

Citeşte mai mult pe meseriadeparinte.ro!
 

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    Caloria.ro
    ..

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!