Sari la conținut

Cum ți se schimbă viața, când bebelușul devine toddler

Se întâmplă cât clipești: acum ești panicat, că e prima noapte cu nou născutul acasă, iar în secunda următoare te trezești cu un toddler – pici (1-3 ani) care îți dă casa peste cap. Totul se întâmplă foarte, foarte rapid! Într-un mod haotic. Și, fără să îți dai seama, realizezi că te-a luat dorul de prima noapte de spaimă, alături de nou născut.

La ce să te aștepți, când bebelușul devine toddler? Iată ce am simțit eu:

M-am resemnat cu gândul că timp de 3 ani nu voi mai sa jos – Din secunda în care mă ridic din pat, dimineața, până când îmi pun capul pe pernă la miezul nopții (în cel mai bun caz), sunt în picioare, alergând după pici. Ori de câte ori plănuiesc să stau jos, monstrulețul meu prinde mai tare viață, încercând să deschidă cuptorul, să bage degetele în priză și să caute în toate dulapurile disponibile. Ba chiar să bage mâinile în wc.

Am devenit obsedată de termenul toddler proofing – Adică obsedată de a securiza totul în casă: de la prize și cuptor, la dulapuri și la tot ceea ce se poate afla pe dulapuri și poate fi dat jos și trântit (sau desfășurat) cu ușurință (vezi veioze și hârtie igienică).

După ce mănâncă, bucătăria arată de parcă ar fi fost călcată de o tornadă – Banane, avocado, (probabil) brânză și alte câteva mâncăruri de diferite culori sunt aruncate peste tot. Ehhh, asta e viața cu un toddler mai pretențios la mâncare – îl lași să își facă de cap, numai să știi că a prins două linguri de mâncare și prânzul ăsta.

La ce mai folosesc lucrurile drăguțe? - Suport de bijuterii din sticlă?! Ce folos, când poate fi spart cât ai zice pește! Lenjerie din satin? Eh, na! Se murdărește atât de ușor, cu setul potrivit de carioci... Să dăm uitării lucrurile drăguțe și să ne concentrăm pe cele practice, zic.

Sunt responsabilă cu distrarea copilului 24/7 – Dacă bebelușul îl poți uita o oră, două, trei – singurel pe pat, eh cu toddlerul altfel stau lucrurile! O dormi și el la prânz, nu neg, dar în reeeest, Dumnezeu cu mila! Trebuie să am grijă să îl țin ocupat non-stop și nu, nu este deloc ușor! Mămicile de toddler știu despre ce vorbesc.

Schimbatul scutecelor e... cââââh! - Eh, de când mănâncă solide, nu miroase chiar a levănțică la noi în casă, când trebuie schimbat! În fapt, parfumul e atât de irezistibil, încât de multe ori mi-ar prinde bine un clește de rufe, agățat de nas.

► Citește și Ghidul scaunului bebeluşului (căcuţă): ce este normal şi ce nu

Timpul MEU este egal cu somnul piciului – Când pot sta eu doar de mine? Cât doarme el la prânz! Și de multe ori nici atât, pentru că în timpul acela am de spălat, de călcat, de strâns, de... de... de... Deci, timp pentru mine? ZERO!

Teribila vârstă de doi ani – Am uitat, nu îmi explic cum, să o menționez la primele caracteristici! Plânge că roșia e roșie, că mașina face zgomot, că mașina nu face zgomot, că plouă și că e soare. Plânge din orice, uneori, așa cum și mie îmi vine să plâng, văzând cât de greu îmi e cu el...

Comunicarea se îmbunătățește (să zicem...) – Există și o parte bună, când ai de-a face cu un toddler și nu cu un bebe: poate spune ce îl doare, dacă îi e foame, dacă îi e sete și dacă își dorește altceva. Partea mai puțin bună este că de multe ori vrea luna de pe cer, dar... o rezolvăm noi și pe asta! Suntem mame, avem superputeri, nu?

► Citește și Care este singura greșeală pe care o fac părinții atunci când copilul are un tantrum

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
  • Adi

    Pe bune? Copilul razgaiat se cheama mai nou "toddler"? Hai, ne lasi?

Trimite un comentariu
Sunt tătic necenzurat
Abonează-te la newsletter

Caloria.ro

Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!