Perioada 1–3 ani este esențială în dezvoltarea copilului. În acești ani se construiesc bazele mersului, ale echilibrului, ale coordonării și ale independenței în mișcare. Din punct de vedere kinetic (motric), această etapă poate semnala timpuriu dacă dezvoltarea este armonioasă sau dacă sunt necesare intervenții specializate.
1. Mersul: când, cum și cât
Primii pași apar, în general, între 10 și 18 luni. Dacă un copil nu merge independent după 18 luni, este recomandată evaluarea de către un specialist.
Ce urmărim:
- Mersul este stabil sau cu dezechilibru frecvent
- Călcâiul atinge primul solul sau copilul merge pe vârfuri
- Își folosește ambele picioare simetric
- Refuză să meargă sau are teamă de mișcare
Semnal de alarmă: mersul doar pe vârfuri, instabilitatea persistentă, frecvente căzături fără motiv clar, lipsa interesului pentru mișcare
Citește și Întârzierile în mers la copii. Când ar trebui să îți faci griji?
2. Echilibrul și coordonarea
Între 1 și 3 ani, copilul trece de la mers la alergare, urcat scări, stat pe un picior, sărituri și jocuri simple de coordonare. Echilibrul static și dinamic se rafinează rapid.
Ce urmărim:
- Poate urca și coborî scările ținându-se de balustradă
- Poate să stea în picioare pe un picior, chiar și 1–2 secunde
- Se dezechilibrează ușor
- Poate să alerge fără să cadă des
Semnal de alarmă: lipsa progresului motor (de exemplu, dacă la 2 ani nu urcă scările cu sprijin), dezechilibru excesiv, rigiditate sau lipsa coordonării între mâini și picioare
3. Tonusul muscular și postura
Tonusul muscular influențează calitatea mișcării. Tonus prea mic (hipotonie) sau prea mare (hipertonie) poate afecta mersul, manipularea obiectelor și echilibrul.
Ce urmărim:
- Copilul pare „moale” sau „rigid” când îl ridici de subraț
- Se prăbușește când stă pe scaun, pare că nu are control postural
- Mersul e cu genunchii în X sau în paranteză excesiv
Semnal de alarmă: poziții atipice frecvente, oboseală rapidă, mers cu genunchii prea îndoiți sau cu trunchiul proiectat prea mult în față
4. Motricitatea fină
Motricitatea fină e legată de controlul mâinilor și de coordonarea ochi–mână. Nu e doar despre „scris” – ci despre cum apucă, cum manipulează, cum explorează.
Ce urmărim:
- Prinde obiectele corect între degete
- Se joacă cu cuburi, jucării de tip sortator, pagini de carte
- Preferă constant o mână față de cealaltă înainte de 2 ani
Semnal de alarmă: lipsa interesului pentru manipulare, folosirea excesivă a unei singure mâini la vârste mici, dificultate în a apuca obiecte
5. Mișcarea în joacă
Joaca e oglinda dezvoltării motorii. Un copil activ, curios, care se cațără, aleargă, se rostogolește și imită gesturi are șanse mari să se dezvolte armonios.
Ce urmărim:
- Are varietate în mișcări sau repetă mereu același tip de joc
- Evită activitățile care presupun efort fizic
- E interesat să urce, să împingă, să tragă
Semnal de alarmă: lipsa inițiativei în jocul motor, evitarea mișcărilor, pasivitate excesivă
Când e cazul să mergi la un kinetoterapeut
Nu toate întârzierile sunt motive de panică, dar unele semne nu trebuie ignorate. Dacă ai dubii, e mai bine să verifici:
- Copilul nu merge după 18 luni
- Mersul este dezechilibrat sau „straniu”
- Tonusul muscular pare prea slab sau prea rigid
- Evită mișcarea, nu pare interesat să se joace activ
- Are diferențe vizibile între partea stângă și cea dreaptă a corpului
Un kinetoterapeut pediatru poate evalua motricitatea, postura și reflexele posturale și poate recomanda exerciții simple sau programe de recuperare adaptate.
Între 1 și 3 ani, corpul copilului învață lumea prin mișcare. Ca părinte, nu trebuie să devii specialist, dar trebuie să fii atent. O observație la timp poate preveni probleme mai mari mai târziu. Și dacă ai dubii, cere o părere profesionistă. E mai ușor să susții dezvoltarea corectă decât să corectezi mai târziu.
