Draga mea,
Îți scriu acum, cât ești încă mică și lumea încă nu ți-a îndoit sufletul. Îți scriu nu ca să-ți fie frică, ci ca să știi. Să știi ce să nu accepți, ce să nu ignori, ce să nu confunzi cu iubirea.
Vei crește într-o lume care îți va spune că ești „prea sensibilă” dacă plângi, „prea dificilă” dacă spui nu, „prea matură” dacă gândești profund, și „prea copilă” dacă visezi. Uneori, chiar și oamenii care spun că te iubesc vor încerca să te modeleze, nu să te înțeleagă. Să te topească în forme care nu ți se potrivesc. Te rog, nu-i lăsa.
Când vei simți fluturi în stomac, oprește-te puțin. Întreabă-te: fluturii aceia vin din bucurie… sau din teamă? Nu toți fluturii sunt prieteni. Unii sunt semnale. Ascultă-le. Dacă simți că trebuie să te micșorezi ca să fii iubită, ești în pericol. Iubirea reală nu te cere mai mică. Te așază drept, la aceeași înălțime.
Vor fi bărbați care vor spune: „Ești specială, doar eu te înțeleg.” Nu e o poezie, e un test. Îți spun acum, cu toată durerea unei femei care a văzut prea multe: dacă cineva începe să te izoleze, să te rupă de prieteni, să-ți spună că familia ta nu te cunoaște… nu te iubește. Te vânează. Iar iubirea nu vânează.
Ai voie să pleci. Ai voie să spui: „Mă doare.” Ai voie să blochezi un număr, să nu răspunzi, să ceri ajutor. Nu e slăbiciune. E instinct de supraviețuire. E curaj.
Nu toți oamenii care te aleg sunt oameni pe care trebuie să-i alegi înapoi. Alege doar ce îți lasă liniște în corp. Liniștea nu e plictiseală. E pace. Și e rară.
Te voi învăța să îți asculți inima, dar și să o pui lângă fapte. Uneori, dragostea noastră merge spre cei care nu știu ce să facă cu ea. Și nu e vina ta că n-o pot duce. Dar devine responsabilitatea ta să nu-i lași să ți-o strice.
Dacă cineva ridică tonul, va ridica și mâna. Dacă cineva îți spune că fără el n-ai nimic, fuge. Nu e adevărat. Ai totul. Ai propria ta lumină. Nu trebuie să o aprindă altcineva.
Aș vrea să pot fi lângă tine mereu, dar nu pot. Așa că îți las această scrisoare ca un fel de far. Dacă într-o zi nu știi încotro s-o apuci, citește iar. Gândește-te la fetița care ești acum, care încă doarme liniștită, și promite-i că o vei proteja.
Pentru că uneori, cele mai periculoase povești încep cu „A fost atât de atent la început…”
Și nicio iubire nu merită să te pierzi pe tine.
Cu toată dragostea pe care o știu da,
Mama.
Citește și Când iubirea nu e iubire: Cum ne protejăm copiii de relații toxice
