Sari la conținut

Educație cu blândețe sau exagerare? Când e prea mult?

Îmi trimite Pisicul consort zilele trecute un filmuleț cu un tată care încerca să schimbe de scutec un bebe de vreo 4 luni. Spun încerca pentru că, în loc să efectueze operațiunea, părintele căuta să stabilească contact vizual cu bebelușul și să obțină aprobarea lui pentru a-i lăsa fundulețul proaspăt, vorba aia, ca de bebe. În paralel cu sforțările tatălui, apărea un specialist în educație cu blândețe care povestea despre importanța obținerii acordului copilului încă din primele zile de viață pentru orice acțiune pe care o faci asupra lui. Evident, comentariul Pisicului era a înnebunit lumea de tot. Poți să-l contrazici?

Câteodată, unele concepte din parentingul modern sau mai degrabă felul în care sunt interpretate, par mai mult împotriva copiilor decât pentru ei.

Treaba asta mi-a adus aminte ce îmi povestea prietena mea din America, medic pediatru, despre copii cărora părinții nu le administrau tratamentul prescris, pe motiv că “nu a dorit copilul și nu am putut să îl oblig”. Copilul, nu mai mare de 2-3 ani, venea cu diverse complicații, care nu ar fi apărut, dacă părintele ar fi acționat ferm și i-ar fi administrat tratamentul.

Verișoara mea îmi povestea o discuție de pe un grup de mămici, în care o mamă mai avea puțin și mergea la psiholog, plină de vinovăție că îți “violase” copilul, pentru că îi luase temperatura cu termometrul. Am mai auzit asta și, ca o mamă de copil care făcea febră 40+ la orice răceală și niciun alt tip de termometru nu arăta realitatea, mi se pare că răul făcut cu cel rectal a fost infinit mai mic decât dacă nu aș fi știut clar câte grade are fruntea pe care puteai prăji lejer un ou.

(...)

Citește mai mult pe pisicapesarma.ro

Sursa foto

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    Caloria.ro

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!