Între 1 și 3 ani, copilul traversează o perioadă de creștere accelerată a limbajului. Nu învață prin explicații, ci prin contact direct, prin repetare și prin joc. În etapa asta, fiecare interacțiune are valoare: sunetele scurte, cuvintele simple, obiectele reale, gesturile vizibile. Pronunția și înțelegerea apar în ritm diferit la fiecare copil, dar mecanismul este același — expunere constantă la limbaj clar într-un context previzibil. Jocurile sunt utile pentru că reduc presiunea, mențin atenția și creează situații în care copilul folosește spontan sunete și cuvinte, fără a simți că trebuie „să performeze”.
1. Sunete cu mișcare (1–2 ani)
Sunetele devin mai clare când sunt legate de acțiuni.
„Pa-pa-pa” – bate din palme.
„Vruuum” – împinge mașinuța.
Mișcarea fixează sunetul și îl ajută să-l repete.
2. Cutia cu obiecte simple (1–2 ani)
Pui în cutie 5–6 obiecte ușor de numit. Le scoateți pe rând, îl numești, el repetă.
Vârsta mică are nevoie de cuvinte concrete: minge, urs, lingură, carte.
3. „Unde este…?” (1–2 ani)
Ascunzi două-trei obiecte familiare. Întrebi: „Unde e mingea?”
Înțelegerea crește pentru că trebuie să asocieze cerința cu obiectul.
4. Imităm animale (1–3 ani)
Sunetul vine primul, cuvântul după.
„Miau – pisică”, „Mu – vacă”.
Repetați clar, fără diminutive. E jocul cel mai natural pentru trecerea de la sunete la cuvinte.
5. Cartea doar cu imagini (1–3 ani)
Fără poveste lungă. Arăți imaginea, numești obiectul, îl inviți să repete.
La 2–3 ani poate spune chiar ce face obiectul: „Pisica doarme.”
6. Cântece cu pauze scurte (1–3 ani)
Cânți versul, apoi te oprești înainte de un cuvânt cunoscut.
El îl completează. Ritmul îl ajută să găsească mai repede cuvântul.
7. Două obiecte – o alegere (2–3 ani)
Pui în fața lui două lucruri: „minge” și „tren”.
Spui: „Dă-mi trenul.”
Înțelegerea este exersată prin alegere, nu doar prin repetare.
8. Corectăm păpușa care „greșește” (2–3 ani)
Păpușa spune intenționat cuvântul stricat:
„Asta e… bange?”
Copilul corectează: „Nu, minge.”
Copiii se implică activ și repetă cuvântul corect.
9. Propoziții scurte cu jucării (2–3 ani)
Spui: „Ursul sare.” „Mașina pleacă.”
La 3 ani poate continua: „Ursul mănâncă”, „Mașina merge repede.”
10. Joaca de-a telefonul (2–3 ani)
Îi dai un telefon-jucărie. „Hai să-l sunăm pe tata.”
Vorbirea spontană apare mai ușor în jocul de rol.
Progresul în pronunție și înțelegerea cuvintelor vine din consecvență, nu din intensitate. Jocurile nu corectează copilul, ci îi oferă suficiente ocazii să audă, să imite și să repete în mod natural. La 1–3 ani, limbajul se construiește prin contact repetat cu cuvinte clare, prin activități scurte și prin interacțiuni directe cu adultul. Când jocul rămâne simplu și regulat, copilul își dezvoltă vocabularul și pronunția în ritmul său, fără presiune și fără forțare.
Citește și Ce este de făcut dacă micuțul tău de 3 ani nu vorbește încă
