Studiile recente confirmă existența unei legături între alinierea dentară defectuoasă și postura corpului, în sensul interdependenței și al echilibrului. Astfel, anomaliile de aliniere dentară, care influențează și poziția maxilarelor, afectează în sens negativ postura corpului încă din copilărie, adică din perioada de creștere și dezvoltare a structurii osoase. Legătura este evidentă dacă luăm în considerare sistemul oro-facial sau cranio-facial ca parte a sistemului osos și importanța echilibrului acestuia pentru echilibrul coloanei vertebrale.
Alinierea defectuoasă a danturii și maxilarelor produce dezechilibre ale întregului sistem oro-facial, care este responsabil de menținerea echilibrului organismului și a unei posturi corecte a acestuia. Aglomerarea dentară cronică, mușcătura anormală și alinierea defectuoasă a dinților afectează poziția și funcționarea mandibulei, care, la rândul ei, influențează poziția capului, a gâtului și, implicit, a spatelui persoanei respective.
Anomaliile de aliniere dentară afectează atât mușchii, cât și articulațiile feței, cu repercusiuni asupra grupelor de mușchi adiacente și a echilibrului scheletal. Dezechilibrul astfel creat determină aplecarea capului înspre înainte și, subsecvent, în timp, arcuirea coloanei vertebrale în partea superioară. Aceste transformări/dezechilibre generează disconfort, durere și cresc riscul unor complicații viitoare. Identificate la timp, astfel de probleme pot fi tratate și eliminate cu succes.
Medicul specialist ortodont este în măsură să constate și diagnosticheze precis acest tip de dezechilibre dento-maxilo-faciale, precum și să intervină cu tratamentele potrivite pentru ameliorarea și înlăturarea problemelor existente. Perioada cea mai propice intervențiilor de specialitate pentru astfel de probleme este perioada copilăriei, întrucât organismul este în creștere, iar sistemul osos în formare, mai precis perioada dentiției mixte (6 - 12 ani). Tratamentele ortodontice aplicate în această perioadă pacienților cu probleme de aliniere dentară sau/și maxilară au cele mai mari șanse de reușită, tocmai pentru că determină corectarea problemelor la nivelul țesutului osos în formare și, astfel, creșterea acestuia va fi armonioasă, iar echilibrul funcțional menținut corect și permanentizat ca atare.
Alinierea corectă a danturii și maxilarelor în copilărie și optimizarea funcțională a întregului aparat dento-maxilar au ca scop realizarea echilibrului sistemului oro-facial, cu implicații în dezvoltarea armonioasă a întregului organism, ceea ce înseamnă inclusiv corectarea posturii. Desigur, tratamentul de specialitate ortodontic nu este singura metodă de corectare a posturii organismului, în cazurile mai severe fiind necesare abordări pluridisciplinare, care pot implica ședințe de fizioterapie, exerciții etc.
Astăzi există numeroase studii în domeniul ortodonției, unele în desfășurare, care urmăresc legătura dintre alinierea dentară/mușcătura defectuoasă, sistemul oro-facial și postura organismului. Cele mai multe dintre ele arată cum anomaliile de aliniere dentară/maxilară forțează mușchii și articulațiile, care împing capul spre înainte, aducându-l într-o poziție ne-naturală, cu implicațiile amintite anterior. Altele tratează relația aceasta pornind de la postură și legătura dintre elementele sistemului osos uman, incluziv funcția mușchilor și rolul articulațiilor. Aceste studii certifică faptul că afectarea echilibrului în orice parte a sistemului în cauză induce dezechilibre în general, pe care organismul încearcă să le regleze cum poate, fapt care generează probleme de sănătate, manifestate în principal prin disconfort și durere persistente în zonele afectate. Totodată, studiile demonstrează impactul benefic al tratamentelor ortodontice al dezechilibrelor generate de ansamblul oro-facial, mergând până la înlăturarea acestor dezechilibre și restabilirea armoniei funcționale a organismului.
Este, prin urmare, important ca părinții să fie conștienți de faptul că nu trebuie să treacă cu vederea problemele pe care le constată privitoare la alinierea dentară, manifestate la proprii lor copii (aglomerare dentară, spațiere, mușcătură etc.) și să se adreseze cu încredere medicului specialist ortodont. Descoperite, diagnosticate și tratate ca atare în copilărie, toate aceste probleme sunt rezolvabile, astfel încât organismul să se dezvolte armonios, iar eventualele pericole în ceea ce privește sănătatea generală a organismului să fie înlăturate.
În general, părinții trebuie să știe că o dantură care se dezvoltă armonios este expresia văzută a unui echilibru structural și, viceversa, o dantură cu probleme de aliniere este expresia unui dezechilibru funcțional, care nu afectează doar dantura sau imaginea feței, ci, în timp, întregul organism.
Semnele de alertă pentru părinți sunt: dinții aglomerați/strâmbi pe maxilar, spațiile prea mari dintre dinți, distanța dintre dinții superiori și cei inferiori în suprapunere (mușcătură), care se poate manifesta înspre interior (bărbie retrasă sau retrognatie) sau înspre exterior (bărbie proeminentă sau prognatie), precum și, în cazuri mai rare, mușcături încrucișate sau lipsa de aliniere laterală. De asemenea, părinții trebuie să fie conștienți că tratamentele ortodontice aplicate în perioada copilăriei sunt mai ușor de suportat, copii fiind, în general, mai receptivi la tratament și mai ușor de educat în ceea ce privește igiena dentară. Acest aspect, al educației precoce în domeniul igienei dentare are și avantajul asigurării unei conduite preventive în viitor, astfel încât copilul va crește conștient de importanța păstrării sănătății orale.
Pe de altă parte, tratamentele aplicabile copiilor sunt diverse și pot include montarea unor aparate fixe sau mobile, de mai multe tipuri, în funcție de problemele constatate, precum și a altor dispozitive medicale ortodontice. Toate acestea, alături de stabilirea unei conduite clare privitoare la alimentație și igienă dentară, contribuie la înlăturarea dezechilibrelor prezente și la dobândirea stării de sănătate manifestate printr-un zâmbet frumos și armonios.
Autor Dr. Anca Oltean
