De la 1 august, intră în vigoare o serie de modificări fiscale care afectează direct costul vieții. Printre ele, creșterea cotei TVA la anumite bunuri și servicii — o schimbare care, deși nu vizează în mod explicit parentingul, lovește în plin în infrastructura de sprijin pentru părinți și copii.
Grădinițele particulare, cursurile opționale și serviciile de consiliere sau psihoterapie sunt printre cele mai vulnerabile. Toate acestea funcționează, în cele mai multe cazuri, în regim privat și se bazează pe lanțuri de furnizori, chirii comerciale și colaboratori care sunt direct afectați de noua politică fiscală. Majorarea TVA se răsfrânge astfel asupra costurilor finale, pe care părinții trebuie acum să le suporte integral.
Pentru familiile cu copii mici, grădinița este adesea o nevoie, nu un moft. Însă prețurile au crescut într-un ritm accelerat. Dincolo de costul efectiv al educației, în factură se regăsesc cheltuieli pentru hrană, pază, curățenie și activități extracurriculare — toate afectate de noile taxe. Multe unități particulare au fost nevoite să ajusteze tarifele, fără să adauge nimic nou în ofertă.
Aceeași tendință se observă și în cazul activităților opționale: cursuri de înot, dans, limbi străine, ateliere creative. Părinții încep să prioritizeze, eliminând din buget ceea ce nu e strict necesar. Cererea scade, unele servicii se restrâng sau dispar, iar copiii rămân cu mai puține opțiuni pentru dezvoltare personală în afara școlii.
În ceea ce privește sprijinul emoțional și psihologic, lucrurile sunt și mai delicate. Psihoterapia pentru copii și familie devine tot mai greu accesibilă, mai ales în lipsa unor forme de compensare din partea statului. Chiar dacă nu toate cabinetele sunt plătitoare de TVA, cheltuielile de funcționare cresc — iar tarifele urmează același trend. Pentru multe familii, o ședință săptămânală nu mai este fezabilă.
Dincolo de efectul economic imediat, această scumpire generalizată riscă să afecteze profund calitatea vieții de familie. Părinții sunt obligați să aleagă între nevoile de bază și sprijinul educațional sau emoțional al copiilor. Într-un context deja tensionat de inflație și incertitudine, presiunea devine și mai mare.
Serviciile destinate copiilor au fost mereu în zona gri a politicilor publice: nici complet reglementate, nici complet sprijinite. În lipsa unor mecanisme de protecție — fie ele reduceri fiscale, subvenții sau parteneriate public-private —, costurile cad exclusiv pe umerii familiilor. Iar când veniturile scad, educația timpurie, activitățile recreative și sănătatea emoțională ajung ultimele pe listă.
Criza economică nu lovește doar portofelul, ci și echilibrul familial. Iar consecințele se vor vedea, probabil, nu imediat — ci în următorii ani, când decalajele în accesul la educație și sprijin psihologic vor deveni și mai evidente.
Citește și Cum să îți înveți copilul valoarea banilor de mic. Sfaturi pentru fiecare vârstă
