Cu vara în plină desfășurare, părinții caută metode eficiente și sigure pentru a-și proteja copiii de țânțari. Alegerea nu este simplă: produsele „naturale” promit blândețe, iar cele „chimice” vin cu eficiență dovedită, dar și cu rețineri din partea părinților. Ce funcționează, ce e sigur și care sunt miturile care ar trebui abandonate?
Ce spun organizațiile internaționale
Potrivit recomandărilor CDC (Centers for Disease Control and Prevention), OMS și AAP (American Academy of Pediatrics), cele mai sigure și eficiente substanțe repelente pentru copii sunt picaridin (numit și icaridin), IR3535 și DEET – folosit cu precauții, în funcție de vârsta copilului.
Picaridin este una dintre cele mai recomandate opțiuni. Are o eficiență de până la 8 ore, nu are miros înțepător și este bine tolerat de pielea sensibilă. Se poate folosi de la 6 luni în sus, conform ghidurilor internaționale.
IR3535 este considerat foarte blând și poate fi folosit chiar și la sugari, dar oferă o protecție mai scurtă, de regulă până la 4 ore. Pentru ieșiri scurte sau în zone cu risc redus, este o alegere sigură.
DEET, deși are o reputație controversată, este unul dintre cele mai bine studiate substanțe repelente din lume. Poate fi folosit la copii peste 2 ani, în concentrații de până la 10%. Nu este recomandat sub această vârstă și trebuie aplicat cu mare atenție – niciodată pe mâini, față sau piele iritată.
Soluțiile „naturale” – cât de mult ne putem baza pe ele?
Mulți părinți optează pentru produse etichetate ca „naturale”, care conțin uleiuri esențiale precum citronella, eucalipt, lavandă sau geranium. Acestea pot oferi un anumit grad de protecție, dar efectul este de scurtă durată – de obicei sub o oră – și eficiența lor variază mult în funcție de condițiile de mediu.
În plus, aplicarea directă a uleiurilor esențiale pe pielea copiilor mici poate duce la iritații, dermatite de contact sau reacții alergice. Academia Americană de Pediatrie avertizează că aceste produse nu sunt recomandate copiilor sub 3 ani, iar unele uleiuri – cum ar fi cel de eucalipt sau mentă – pot fi chiar periculoase dacă sunt inhalate sau absorbite în cantități mari.
Produse populare, eficiență discutabilă
Brățările anti-țânțari, abțibildurile repelente sau lumânările parfumate creează adesea o falsă senzație de protecție. Acestea nu oferă o barieră reală și uniformă, ci acționează doar într-un perimetru foarte restrâns – de câțiva centimetri. În condiții reale, nu pot înlocui aplicarea unui repelent eficient pe pielea expusă.
Ce funcționează, concret?
Pentru copiii sub 2 luni, niciun repelent – natural sau chimic – nu este recomandat. Protecția trebuie să fie strict mecanică: plase pentru cărucior, haine subțiri dar cu mâneci lungi, pălării și evitarea ieșirilor la apus sau în zone cu vegetație densă.
De la 2 luni la 1 an, se pot folosi repelente blânde precum IR3535 sau picaridin, aplicate doar pe pielea expusă, evitând mâinile și fața. Produsele trebuie aplicate întâi pe mâna părintelui, apoi întinse cu grijă pe copil.
Peste vârsta de 2 ani, DEET devine o opțiune sigură, în concentrații de până la 10%. Este important să se respecte întocmai instrucțiunile de aplicare și să se spele pielea copilului după ce efectul repelentului nu mai este necesar.
Concluzie
Eticheta „natural” nu înseamnă automat „sigur” sau „eficient”. În contextul protecției anti-țânțari la copii, soluțiile testate clinic – cum sunt picaridin, IR3535 și DEET – oferă o protecție reală, cu riscuri minime dacă sunt utilizate responsabil. Alegerea corectă depinde de vârsta copilului, de zona în care vă aflați și de durata expunerii.
Mai important decât tipul de produs este modul în care este aplicat: cu grijă, conștient și informat.
