Mda, fiică-mii i-a căzut primul dinte. I se mișca de vreo două săptămâni și ea de abia aștepta să-i cadă. N-am mai văzut nerăbdare mai mare la un copil să-i dispară un dinte din gură. Era mega încântată că i se mișcă, ba chiar stătea mult cu degetele în gură să-l miște și ea mai tare.
Într-un final i-a căzut și mare, mare bucurie ce a fost pe ea. Sincer, în puține momente am văzut-o mai fericită.
Dar…. eu am avut un sentiment ciudat. Da, m-am bucurat de bucuria ei. Nici nu se putea altfel. Dar…
► Citeşte şi De ce orice părinte ar trebui să își ducă copilul la ortodont la 6 ani
În primul rând, i-a căzut dintele când era în excursie. În autocar, împreună cu ceilalți copii din clasa ei. A mușcat dintr-un biscuite și s-a trezit cu dintele în mână. N-a durut-o deloc și bucuria a fost aproape instantanee. L-a arătat tuturor colegilor, l-au analizat, au discutat. Apoi și l-a pus bine într-un șervețel, ca mai târziu să-l ascundă sub pernă și să i-l ia Zâna Măseluță.
Ne-a filmat învățătoarea și ne-a trimis un scurt video. Când am văzut imaginile, însă, m-a lovit tristețea.
