În primele zile după vacanța de iarnă, mulți părinți au aceeași senzație: copilul care înainte mergea fără probleme la grădiniță sau școală plânge din nou dimineața, refuză să se îmbrace, adoarme greu, este mai iritabil sau pare că „a uitat” reguli pe care le respecta. Pentru unii, revenirea la rutină vine cu izbucniri emoționale neașteptate, oboseală accentuată sau o nevoie mai mare de apropiere.
Fenomenul este cunoscut în psihologia copilului drept regres temporar și apare frecvent după perioade lungi de pauză, mai ales când acestea au fost încărcate emoțional, cum sunt sărbătorile de iarnă.
Ce este, de fapt, regresul după vacanță
Regresul nu înseamnă că un copil „o ia înapoi” în dezvoltare și nici că a apărut o problemă nouă. Este o reacție normală a sistemului nervos la schimbarea bruscă de ritm. În vacanță, programul se relaxează, orele de somn se modifică, cerințele scad, iar contactul cu părinții este mai intens. Revenirea la structură – treziri matinale, reguli, separare – presupune un efort real de adaptare.
Pentru copil, acest efort se traduce prin comportamente care pot părea regresive: plâns, opoziție, neatenție, iritabilitate sau nevoia de reasigurare constantă.
De ce apare mai frecvent în ianuarie
Vacanța de iarnă nu este doar o pauză, ci o perioadă cu multă stimulare: vizite, agitație, schimbări de mediu, excese alimentare și, adesea, un program de somn dezorganizat. Toate acestea se suprapun peste o revenire bruscă la cerințe academice sau sociale.
În plus, luna ianuarie vine cu mai puțină lumină naturală, oboseală acumulată și o scădere generală a nivelului de energie – factori care afectează atât copiii, cât și adulții.
Cum se manifestă regresul, concret
La copiii mici, regresul apare adesea prin plâns la separare, refuzul de a merge la grădiniță sau dificultăți de somn. La copiii de vârstă școlară, poate lua forma scăderii concentrării, a iritabilității sau a rezistenței față de teme și reguli.
Important de știut: aceste manifestări sunt, în majoritatea cazurilor, tranzitorii. Ele se diminuează pe măsură ce copilul reintră în ritmul cunoscut.
Când este „normal” și când merită atenție suplimentară
Un regres care durează câteva zile sau una-două săptămâni este, de regulă, parte din procesul de adaptare. Semnalele care ar trebui să ridice semne de întrebare sunt persistența simptomelor pe termen mai lung, intensificarea lor sau apariția unor schimbări marcate de comportament (izolare accentuată, refuz constant al școlii, simptome somatice frecvente).
În aceste situații, o discuție cu cadrul didactic sau cu un specialist poate aduce claritate.
Ce ajută, în practică
Ceea ce ajută cel mai mult nu sunt soluțiile rapide, ci predictibilitatea. Reluarea treptată a rutinei, menținerea unui program de somn stabil și un mesaj constant de siguranță din partea adultului fac diferența. Copiii au nevoie să simtă că emoțiile lor sunt văzute, dar și că structura rămâne fermă.
Regresul după vacanță nu este un eșec al copilului și nici al părintelui. Este, de cele mai multe ori, o etapă firească de tranziție între două lumi diferite: libertatea vacanței și cerințele vieții de zi cu zi.
Citește și Adaptarea la grădiniță. Cele mai mari greșeli pe care le fac părinții, sabotând adaptarea copilului
