Anul acesta, 79% dintre absolvenții de clasa a VIII-a au luat peste media 5 la Evaluarea Națională. Procentul a scăzut față de anul trecut, iar în comentarii lumea a citit asta ca pe o catastrofă. Vorbim despre scădere, despre generația care nu mai știe să scrie un eseu, despre profesori depășiți și copii lipiți de telefon. Toată energia asta critică se duce spre cei 4,2 puncte procentuale pierdute.
Nimeni nu vorbește despre restul.
În București, 92% dintre elevi au trecut de media 5. La Călărași, procentul e 64,7%. Diferența dintre cele două județe e mai mare decât diferența dintre anul acesta și anul trecut, la nivel național — și totuși despre ea nu se scriu comentarii indignate. E doar o statistică, așezată frumos într-un tabel, pe care o citim și trecem mai departe, spre partea care ne interesează cu adevărat: unde intră copilul meu.
Peste o treime dintre elevii din mediul rural n-au luat media 5 anul acesta. La Matematică, aproape unul din patru elevi, la nivel național, a picat sub linia asta. Sunt cifre publicate oficial, nu bănuieli. Le găsești în același comunicat de presă în care găsești și numărul mediilor de 10 — șapte, anul acesta, față de 85 anul trecut, statistică pe care am reușit s-o transformăm în subiect de conversație la cină.
Ne uităm la vârf, pentru că acolo suntem noi sau vrem să fim noi. Discutăm dacă un 9,60 mai merită contestat pentru un liceu mai bun cu două poziții în clasament, calculăm decimale, verificăm baremul rând cu rând. E o discuție legitimă — miza e reală, patru ani de liceu într-o școală bună chiar contează. Dar e o discuție care se poartă exclusiv în partea de sus a graficului. Jos, unde procentele sunt mai mici cu douăzeci, treizeci de puncte, nu discută nimeni nimic, pentru că acolo nu mai sunt părinți care scriu pe grupuri de Facebook despre contestații. Sunt doar cifre.
Și mai e o categorie de copii pe care Evaluarea Națională din 2026 nu-i mai numără deloc — cei care au dispărut din sistem între clasa pregătitoare și clasa a VIII-a. Salvați Copiii a urmărit o promoție întreagă, din 2016 până anul acesta, și a ajuns la o cifră care ar trebui să fie pe prima pagină, nu îngropată într-un raport de organizație: aproape o treime dintre copiii care au pornit împreună acum nouă ani n-au trecut cu succes acest prag. Unii pentru că, undeva pe drum, au ieșit din sistem cu totul. Alții pentru că au ajuns totuși în bancă, în ziua examenului, și tot n-a fost de-ajuns — au luat sub media 5. România are, oficial, cea mai mare rată de părăsire timpurie a școlii din toată Uniunea Europeană — de două ori peste media europeană, iar la sate trece de un sfert dintre tineri.
N-au liceu de ales, pentru că n-au ajuns până acolo. Mulți sunt la muncă — la câmp, la animale, în gospodărie, uneori purtând deja greutăți de adult: un frate mai mic de crescut, un părinte bolnav de îngrijit, o familie de dus mai departe cu brațele lor de copii. Nu ei au ales asta; circumstanțele au ales pentru ei, undeva pe drumul de la clasa pregătitoare până aici. Despre viața lor nu există grafic, pentru că un grafic arată ce a rămas, nu ce a plecat.
Nu scriu asta ca să vă stric bucuria dacă fetița sau băiatul vostru a luat un 9,80 și acum verificați de zece ori pe zi ierarhia. E o bucurie meritată, munca de trei ani se vede în cifra aia. Scriu pentru momentul de după, când media e clară și liniștea revine — momentul în care merită să vă uitați o clipă mai jos pe pagină, la județul de alături, la procentul ăla de 64, și să vă întrebați ce înseamnă pentru un copil de acolo să știe deja, la 14 ani, că un liceu bun nu e o opțiune pe care o discută cu diriginta, ci una care nu există în raza lui — sau, mai rău, că nici n-a mai apucat să fie parte din discuția asta.
Nu e o problemă pe care o rezolvăm noi, părinții care ne facem griji pentru 0,2 puncte la contestație. Dar e o problemă pe care măcar putem s-o vedem, înainte s-o transformăm în încă un rând dintr-un tabel pe care-l citim în grabă, în drum spre cifra care ne interesează pe noi.
Citește și Cele mai căutate licee din București pentru admiterea 2026: clasament, medii și criterii de alegere
