Sforăitul nu este doar un fenomen al adulților. Mulți copii mici pot sforăi ocazional, mai ales în perioadele de răceală sau alergii. Însă, atunci când sforăitul devine frecvent, zgomotos și perturbă somnul, poate indica o problemă medicală ce necesită atenție.
De ce sforăie un copil
La vârste mici, cele mai frecvente cauze ale sforăitului sunt legate de obstrucția căilor respiratorii superioare. Acestea pot fi:
-
Adenoizii (polipii nazali) măriți, care blochează trecerea aerului prin nas;
-
Amigdalele hipertrofiate, care îngustează faringele;
-
Răcelile și virozele respiratorii – mucoasa inflamată și secrețiile pot provoca sforăit temporar;
-
Alergiile – determină congestie nazală și respirație dificilă;
-
Poziția în somn – dormitul pe spate favorizează vibrația palatului moale;
-
Obezitatea infantilă, mai rar întâlnită la vârste foarte mici, dar totuși relevantă în unele cazuri.
În general, un sforăit ocazional, asociat cu o răceală, nu este un motiv de îngrijorare. Problema apare atunci când sforăitul persistă mai mult de 2–3 săptămâni sau apare în fiecare noapte, indiferent de starea de sănătate a copilului.
Sforăitul și apneea în somn la copii
Un aspect important este diferența dintre sforăitul simplu și apneea obstructivă în somn (AOS) – o tulburare în care respirația copilului se oprește temporar în timpul somnului. Aceste pauze respiratorii pot dura câteva secunde și se repetă de multe ori pe noapte.
Semnele care pot indica apnee în somn:
-
Sforăit constant, puternic, întrerupt de momente de liniște;
-
Respirație agitată sau efort respirator vizibil în timpul somnului;
-
Transpirație excesivă noaptea;
-
Somn neliniștit, cu mișcări frecvente;
-
Somnolență diurnă, iritabilitate, dificultăți de concentrare sau hiperactivitate în timpul zilei.
Apneea în somn poate duce, în timp, la deficit de oxigen, afectând oxigenarea creierului și dezvoltarea copilului. De aceea, este esențial ca un copil care sforăie frecvent și prezintă aceste semne să fie evaluat de un medic ORL sau de un pediatru.
Citește și 5 sfaturi de la experți, pentru ca bebelușul să aibă un somn mai bun
Cum se pune diagnosticul
Medicul va examina cavitatea nazală, amigdalele și polipii, și poate recomanda investigații suplimentare, cum ar fi:
-
Polisomnografia – monitorizarea somnului pentru a identifica episoadele de apnee;
-
Endoscopia nazală – pentru a observa adenoizii și alte posibile obstrucții;
-
Teste alergologice, dacă se suspectează o cauză alergică.
Diagnosticul corect este important, deoarece tratamentul diferă în funcție de cauză: uneori sunt suficiente sprayuri nazale sau tratament antialergic, alteori este necesară îndepărtarea chirurgicală a polipilor sau amigdalelor.
Riscurile sforăitului netratat
Sforăitul persistent nu este doar un disconfort auditiv. Pe termen lung, poate duce la:
-
Somn de proastă calitate, cu efecte asupra atenției, memoriei și dispoziției;
-
Întârziere în dezvoltarea fizică și cognitivă, dacă apneea afectează oxigenarea creierului;
-
Probleme de comportament, cauzate de oboseală cronică și iritabilitate;
-
Tulburări de creștere, din cauza secreției reduse de hormon al creșterii în timpul somnului fragmentat.
Ce pot face părinții
-
Asigură o poziție corectă de somn – ușor pe o parte, nu pe spate;
-
Menține aerul din cameră curat și umed, folosind un umidificator în lunile reci;
-
Evită expunerea la fum de țigară;
-
Supraveghează greutatea copilului, mai ales după vârsta de 4–5 ani;
-
Tratează răcelile și alergiile imediat ce apar, pentru a preveni congestia cronică.
Dacă sforăitul persistă sau este însoțit de pauze respiratorii, somn agitat ori oboseală excesivă, este necesar un consult medical.
Sforăitul la copiii mici poate fi o simplă reacție la o congestie nazală, dar poate ascunde și probleme respiratorii serioase, precum apneea în somn. Observarea atentă a somnului copilului și intervenția timpurie pot preveni complicații și pot asigura o dezvoltare armonioasă. Un somn liniștit nu înseamnă doar odihnă, ci și sănătate, echilibru emoțional și creștere normală.
