Sari la conținut

Timid, retras sau rusinos? Nu este nevoie de o eticheta!

Auzi deseori parinti vorbind despre copilul lor prescolar ca este un timid. Nu de putine ori, simti cum acest cuvant este incarcat de o conotatie negativa, iar alteori citesti dezamagirea sau jena in vocea lor.

Ce inseamna totusi sa fii timid? Dictionarele explicative fac referire la firea omului, caracterizata prin lipsa de indrazneala, incredere in sine, sfiala, rusine. Dictionarele de psihologie completeaza explicatia vorbind despre o sensibilitate excesiva la prezenta celuilalt.

Timiditatea este o trasatura de personalitate, nu este vina copilului. Suntem diferiti, unici, deci nu putem si nu ar fi interesant ca toti sa fim extroverti, galagiosi, dornici sa ne bucuram permanent de companie. Daca facem un exercitiu si privim o persoana asa zis timida cautand sa-i descoperim calitatile, ce putem gasi? O astfel de persoana, de multe ori este atenta. Poate fi tacuta, dar in acelasi timp profunda, retrasa si in acelasi timp concentrata.

Cum se manifesta un copil timid?

Uneori ezita sa vorbeasca in fata grupului sau are nevoie de timp si de un subiect pe care-l stapaneste ca sa o faca, se retrage ca sa se joace singur. Alteori evita contactul rapid cu strainii sau refuza un loc nou. Un copil timid cu o stima de sine sanatoasa are contact vizual, este politicos si pare fericit cu el insusi. Este doar mai tacut. Alti copii timizi sunt cei care se gandesc un timp indelungat si sunt mai precauti in actiuni. Studiaza cealalta persoana pentru a decide daca relatia merita efortul lor. Desi sunt greu de pornit in relatii, odata ce si-au facut prieteni, acestia pot fi prieteni pe viata. Uneori le putem zice timizi, alteori li s-ar potrivi mai bine rezervati.
Asteptarile parintilor trebuie sa fie rezonabile. In primul an de gradinita, copilul ia contact cu un grup extins, abia invata sa treaca de la jocul paralel la jocul cu partener, imitand ce fac colegii mai mult decat interactionand cu ei. Copilul se gaseste la inceputul drumului in care invata abilitatile sociale, iar acest proces cere timp. Uneori, in spatele timiditatii se ascund abilitati sociale reduse. Odata cu eticheta timid, se pierd si multe oportunitati de exersare a acestor abilitati. Astfel, copilul nu exerseaza interactiunile cu copiii de aceeasi varsta, nu invata regulile sociale si ramane la un nivel care nu ii permite sa evolueze in relatie cu el si cu ceilalti. Alteori, in spatele etichetei timid se ascunde un nivel scazut al comunicarii verbale.

Nu e recomandat sa-ti numesi copilul timid, mai ales cand este de fata. Nu e nimic in neregula sa fii timid si nu inseamna ca are o problema. Reformuleaza atunci cand adultii din jurul sau (vecini, rude, cunostinte) il numesc timid, mai ales daca discutati in prezenta copilului: Nu este timid, are doar nevoie de timp si se va alatura jocului.
Pentru a depasi momentele de retragere, rezerva ale copilului, trebuie construita stima de sine. Un astfel de copil are nevoie de parinti pe care sa se bazeze, de un mediu educational stimulativ, echilibrat si predictibil si de o comunicarea constanta, sustinuta, consistenta intre familie si gradinita.

Ce pot sa fac ca parinte?

- Este foarte importanta relatia dintre parinti/familie si echipa de educatoare. Copilul simte daca parintii lui au incredere in gradinita. Resimtind aceasta incredere si el se va simti in siguranta.

- Daca un copil este timid sau nu are suficienta experienta in interactiunea cu copiii de aceeasi varsta, primul lucru pe care il pot face educatoarele este sa petreaca mai mult timp cu copilul, pentru a-l cunoaste cat mai bine. Cunoscand copilul, construind increderea dintre el si educatoare, aceasta din urma il poate ajuta sa interactioneze cel mai bine in clasa. Educatoarele nu pot cunoaste copiii fara sprijinul parintilor.

- Vorbeste cu educatoarea despre cum se comporta copilul tau in clasa. Compara comportamentul cu cel de acasa. Ce ii place sa faca acasa? Exista aceste activitati in programul zilei de gradinita? Ce nu ii place? Clasa trebuie sa fie un loc agreabil pentru copil. Doar stiind ce ii face placere acasa si transferand aceste activitati si in clasa, copilul va avea mai multa incredere in el si se va implica mai mult in activitati.

- Recunoaste calitatile copilului si accepta felul lui de a fi. Poate fi o persoana care se ataseaza mai greu de straini, fiind precaut in relatiile pe care si le face. Da-i timp sa se acomodeze cu strainii, cu locurile noi, cu situatiile. Acest lucru se reflecta foarte mult si in modul in care este nevoie sa aiba loc adaptarea la gradinita: treptat, fara sa se simta abandonat intr-un loc nou, strain, printre adulti care nu-l cunosc si nu stiu cum sa-l linisteasca.

- Exerseaza acomodarea cu locuri noi si extinde treptat grupul din care face copilul. Sa stai langa copil in locurile de joaca, sa-l incurajezi sa exploreze, sa-i dai timp sa ia contact treptat cu noul mediu si sa relationeze progresiv cu ceilalti, sunt esentiale pentru copil. Cu toate acestea, nu este nevoie sa asiguri continuu copilul intr-o anumita situatie; ii poti transmite acestuia mesajul ca este in pericol. In loc de Esti bine? Nu ti se intampla nimic, mama este langa tine! ne putem concentra pe jocul care se construieste in jurul nostru: Vrei sa construiesti un castel? Pare castelul Frumoasei Adormite....Pentru a intra in relatii cu ceilalti este mai important sa i se creeze un mediu sigur, securizat. De exemplu, il loc sa-l presezi sa se joace cu un copil, poate pentru inceput sa se joace doar alaturi de el, in parc sau in curtea gradinitei. Fii specific in legatura cu comportamentul copilului: Mi-a placut foarte mult ca i-ai spus la revedere la plecare. Poate va veti mai intalni si veti putea sa va jucati impreuna. Ai vazut ca si el ti-a facut cu mana?

- Cu cat insistam in situatiile inconfortabile pentru copil (Nu fii timid, vecina nu te mananca), cu atat copilul va fi mai anxios. E mai eficient sa-i spunem cu exactiate care ne sunt asteptarile: Cand ajungem la casa vecinei si ne deschide usa, salutam – Buna seara. Apoi o sa intram in casa. Nu fii cu ochii pe copil. In vizita poate merge cu un joc preferat sau cu o jucarie, cu creioanele colorate – materiale considerate drept puncte de comunicare cu copilul.

- Interesele copilului trebuie sa fie vizibile in clasa. Ele pot ajunge aici cu ajutorul parintilor. Copilul tau are colectii? Ii plac insectele sau stie totul despre mijloacele de transport? Ajuta-l sa isi aduca aceste colectii care reflecta interesele, pasiunile lui in clasa. Poate sa le prezinte sau doar sa raspunda intrebarilor colegilor. Uneori jucaria preferata sau cartea indragita pot face minuni. A impartasi pasiunile este un mod de a se cunoaste si de ce nu, a descoperi in clasa copii cu interese similare. Clasa este o comunitate, copiii invata cel mai bine unii de la ceilalti. Poti sa impartasesti cu ceilalti si fara prea multe cuvinte! Intr-o clasa cu copii de 2-3 ani, vorbitori de limba engleza, Andrei se despartea foarte greu dimineata. Dificultatea de a comunica cu educatoarea si colegii intr-o limba straina lui, il facea sa para un copil timid, retras si greu adaptabil. Din ziua in care a ajuns la gradinita cu o fotografie a calului pe care i-l adusese Mos Craciun, timiditatea s-a topit. Look! Horse! This is a horse. Posibilitatile de comunicare trebuie intotdeauna luate in considerare!

- Participa la activitatile din clasa. Ajuta la stransul jucariilor inainte de pranz sau supravegheaza jocul dintr-un centru! Citeste o poveste pentru mai multi copii! Copilul tau va fi cel mai fericit. Va fi mandru de tine.
Nu uita: Toate aceste activitati pe care le poti face in clasa trebuie discutate si stabilite cu echipa de educatoare!

- Exerseaza impreuna cu copilul astfel incat copilul sa poata face fata activitatilor propuse in clasa. Este posibil ca unele activitati sa fie evitate de copil tocmai pentru ca nu le poate face fata. Discuta cu educatoarea. Nu ne putem focaliza pe tot deodata. E important sa nu crestem frustrarea copilului si sa-i dam sentimentul succesului. Uneori copiii au nevoie de explicatii unu-la-unu, fara presiune. Unele dintre activitati pot fi sustinute acasa, fara graba: sa coloreze sau sa picteze, sa taie cu foarfeca.
Nu uita: Scopul cel mai important este consolidarea increderii in sine, nu perfectionarea abilitatii respective.

- Jucati-va de-a gradinita acasa, impreuna, cu papusi sau jucarii de plus. Parintele este copilul de aceasta data.

Atunci cand esti ingrijorat si simti ca este mai mult decat timiditate (de exemplu, copilul nu reuseste sa-si faca niciun prieten, manifesta anxietate in situatii sociale, refuza pe termen lung sa mearga la gradinita/scoala, la petreceri, sa faca parte din grupuri sportive, se simte singur iar starea lui de spirit are impact negativ asupra evolutiei sale), discuta cu educatoarele si cere ajutor de specialitate.

Foto: Hepta
 

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    Caloria.ro
    ..

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!