Pentru un copil care a petrecut ultimii ani într-un mediu familiar, cu multă joacă, multă libertate și afecțiune din partea educatoarelor, școala poate părea o lume complet nouă. Nu neapărat înspăimântătoare, dar cu siguranță diferită. E firesc să apară întrebări, emoții și chiar mici temeri.
Ca părinte, ai un rol esențial în această tranziție. Nu e nevoie să transformi școala într-un loc idealizat, dar nici să o prezinți ca pe o provocare grea. Copilul are nevoie de o imagine echilibrată: realistă, dar caldă. O imagine în care descoperirea, curiozitatea și siguranța merg împreună.
Cum vorbești cu copilul despre ce îl așteaptă
Spune-i că la școală va învăța lucruri noi și interesante, dar că, spre deosebire de grădiniță, va sta mai mult timp în bancă și va avea un program mai structurat. Evită formulări de tipul „o să fie greu” sau „nu mai e de joacă”. Mai bine spune: „O să înveți lucruri faine, o să fie mai organizat, dar tot o să ai și pauze de joacă.”
Explică-i că învățătoarea e o persoană nouă, dar că rolul ei este tot să îi ajute pe copii să înțeleagă, să învețe, să se descurce. Poți adăuga că nu trebuie să știe totul din prima zi – nimeni nu știe.
Este important și să pregătești terenul pentru schimbările în relațiile cu ceilalți copii. Poate nu toți colegii de grădiniță vor merge în aceeași clasă. Îi poți spune că uneori e greu să te desparți de un prieten, dar că la școală va avea ocazia să cunoască și alți copii minunați.
Un alt punct esențial este rutina. Dacă în vacanță sau la grădiniță avea un program mai flexibil, e bine să știe că la școală există ore fixe, iar diminețile vor fi mai „grăbite”. Îi poți spune direct: „O să fie nevoie să ne trezim mai devreme, dar o să ne organizăm împreună, ca să fie mai ușor.”
Cum abordezi conversația ca să nu-l sperii
Nu este nevoie de o discuție „mare și serioasă”. Cel mai eficient este să vorbești în contexte relaxate – în drum spre parc, la culcare sau în timp ce desenați. Lasă-l să pună întrebări și răspunde sincer, dar pozitiv. Dacă întreabă „Dacă nu-mi place?”, evită să negi. Răspunde cu empatie: „E normal să nu-ți placă tot din prima. Și la grădiniță ai avut o perioadă de acomodare, și până la urmă ai fost foarte bine acolo.”
Poți să îi povestești cum a fost prima ta zi de școală. Ce te-a mirat, ce ți-a plăcut, ce te-a emoționat. Copiii se simt mai în siguranță când aud că și părinții lor au trecut prin aceleași lucruri.
Ce e bine să eviți
Evită fraze generale de tipul „acum începe greul” sau „gata cu joaca”. Acestea pot induce anxietate și o percepție negativă despre școală. La fel, evită să folosești școala ca pe o amenințare – „să vezi tu cum e acolo dacă nu asculți” e o replică care, deși poate spusă în glumă, poate lăsa urme în imaginea pe care copilul și-o formează.
Un început de drum în care părintele este ghidul emoțional
Copiii nu au nevoie să le garantezi că totul va fi perfect. Au nevoie să știe că vor fi în siguranță, că pot cere ajutor și că tu vei fi acolo, indiferent cum decurge prima zi sau prima lună.
În loc să încerci să elimini complet emoțiile lui, învață-l să le recunoască și să le ducă cu el, cu încredere. Pentru că până la urmă, adaptarea la școală nu se întâmplă într-o zi, ci pas cu pas – alături de adulți care îl sprijină, îl ascultă și îl încurajează sincer.
Citește și Nu e despre el, e despre tine. De ce momentul înscrierii la școală apasă, de fapt, pe rănile mamei
