Cezariana programată este o intervenție chirurgicală stabilită înainte de debutul travaliului. În mod ideal, ea se face doar atunci când există motive medicale clare. În România însă, numărul cezarienelor depășește cu mult pragurile recomandate internațional. Explicațiile nu sunt superficiale și nu țin doar de „preferințe”, ci de modul în care funcționează sistemul medical, de presiunea juridică asupra medicilor și de absența unor condiții adecvate pentru nașterea fiziologică.
De ce se recurge la cezariană programată în mod legitim
În ghidurile obstetricale internaționale (ACOG, RCOG), indicațiile medicale pentru cezariana programată sunt clare și limitate:
1. Placenta praevia.
Placenta acoperă colul uterin. Nașterea vaginală devine imposibilă din cauza riscului de hemoragie masivă.
2. Prezentații anormale ale fătului.
Fătul este în poziție pelviană sau transversală, iar versiunea manuală nu este posibilă.
3. Sarcină multiplă complicată.
Mai ales atunci când primul geamăn nu este în prezentație craniană.
4. Cicatrice uterină cu risc de ruptură.
Două sau mai multe cezariene anterioare, sau intervenții uterine majore.
5. Macrosomie suspectată.
Greutate fetală estimată peste limitele de siguranță, cu risc mare de distocie de umeri.
6. Afecțiuni materne severe.
Cardiopatii, preeclampsie complicată, boli care nu permit efortul travaliului.
7. Infecții materne active.
Ex. herpes genital activ, încărcătură virală HIV necontrolată.
În aceste situații, cezariana nu este „opțiune”, ci necesitate. Nașterea vaginală ar pune viața mamei sau a copilului în pericol.
De ce se face totuși prea des în România: realitatea sistemică
România are, constant, una dintre cele mai mari rate de cezariană din Europa. Nu pentru că femeile ar fi diferite biologic, ci pentru că sistemul creează condițiile în care medicul ajunge să programeze cezariana ca soluție „sigură și controlabilă”.
1. Medicină defensivă
În România, orice complicație la nașterea vaginală este tratată juridic ca eroare medicală.
Cezariana oferă medicului control total asupra momentului, echipei și procedurii. Travaliul, în schimb, este imprevizibil. Medicii evită riscul juridic, nu travaliul în sine.
2. Lipsa personalului și a infrastructurii pentru travalii lungi
Travaliul poate dura multe ore. Asta înseamnă supraveghere continuă.
Majoritatea maternităților nu au personal suficient pentru asta. Cezariana programată rezolvă problema logistică: este rapidă, previzibilă, ușor de organizat.
3. Programări „la oră fixă”: eficiență pentru spital
Cezariana programată permite maternității să-și organizeze fluxul, sala de operație, anestezia, neonatologul. Nașterea naturală nu poate fi planificată.
4. Frica reală a pacientelor
Din lipsa educației pentru naștere și a suportului adecvat:
– teamă de durere;
– povești negative din sistem;
– lipsa accesului la moașe;
– absența analgeziei epidurale în multe maternități.
Medicul se adaptează pacientelor și culturii medicale existente.
5. Modelul „așa se face la noi”
Odată ce sistemul se stabilizează pe un anumit tip de practică, devine norma neoficială. Astăzi, în multe maternități, cezariana programată este văzută ca „varianta sigură”, deși ghidurile internaționale nu recomandă această abordare.
Citește și OMS recomandă ca doar 15 % dintre nașteri să fie prin cezariana. Ce procent uluitor are România, la acest capitol? Femeile se tem din cauza condițiilor din spitale
Riscurile reale ale cezarienei programate
Cezariana este o operație abdominală majoră. Nu este o intervenție minoră, nu este lipsită de complicații și nu este echivalentă cu nașterea vaginală din perspectiva recuperării.
1. Riscuri pentru mamă
Imediate:
– hemoragie;
– infecții (endometrită, infecții de plagă);
– tromboze;
– complicații ale anesteziei;
– leziuni ale vezicii sau intestinului.
Pe termen lung:
– aderențe abdominale;
– dureri pelvine cronice;
– risc crescut de placenta praevia și placenta accreta la sarcinile viitoare;
– risc de ruptură uterină la o naștere ulterioară;
– limitarea numărului de sarcini recomandate.
2. Riscuri pentru copil
– dificultăți respiratorii (cel mai frecvent motiv de internare la ATI neonatală după cezariană);
– adaptare mai lentă la viața extrauterină;
– risc de prematuritate iatrogenă dacă vârsta gestațională este calculată imprecis;
– lipsa compresiei toracice din travaliu, care ajută eliminarea lichidului pulmonar.
Când cezariana programată este cu adevărat cea mai bună opțiune
Atunci când:
– travaliul ar pune în pericol mama sau copilul;
– prezentarea fătului face imposibilă progresia;
– există antecedente uterine fragile;
– există complicații majore materne;
– există condiții fetale care nu permit nașterea vaginală.
În aceste cazuri, cezariana nu este doar justificată, ci obligatorie.
Concluzie
Cezariana programată este o intervenție medicală indispensabilă în situațiile cu risc. Problema nu este existența ei, ci extinderea ei nejustificată într-un sistem care nu este construit pentru a susține travaliul normal. În România, presiunea medicilor, lipsa resurselor, teama femeilor și organizarea deficitară a maternităților au transformat cezariana din soluție medicală în opțiune logistică.
Citește și Cezariana planificată vs. cezariana de urgență. Diferențe, riscuri și beneficii
