Griji de viitoare mămică: Burtica prea mare sau prea mică?

Pentru multe femei însărcinate, forma și dimensiunea burticii devin rapid subiect de observație, comparație și îngrijorare. Fie că te întrebi dacă „e normal să nu am deloc burtă la 16 săptămâni”, fie că primești comentarii de genul „sigur nu sunt gemeni?”, e important să știi ce contează cu adevărat și când e cazul să te îngrijorezi. 

Ce determină dimensiunea burticii?

În realitate, burta unei gravide nu este un indicator precis al sănătății bebelușului sau al evoluției sarcinii. Sunt numeroși factori care influențează cum și cât de repede crește burtica:

•         Constituția mamei. Femeile mai înalte, cu trunchi lung, pot „ascunde” sarcina mai mult timp.
•         Tonusul abdominal. Dacă este prima sarcină sau mușchii abdominali sunt puternici, burtica poate deveni vizibilă mai târziu. În schimb, la a doua sau a treia sarcină, uterul se extinde mai repede.
•         Poziția bebelușului. Dacă este așezat mai spre spate sau „înalt”, burtica poate părea mai mică. Dacă este poziționat jos sau în față, poate părea mai mare.
•         Cantitatea de lichid amniotic. În exces (polihidramnios) sau în cantitate redusă (oligohidramnios), acest aspect poate modifica vizibil forma abdomenului.
•         Greutatea corporală inițială. Kilogramele în plus sau în minus pot influența percepția vizuală a burții.

Când începe să se vadă burtica?

În general, burta devine vizibilă între săptămânile 12–20, dar acest interval variază mult. Unele viitoare mame au o burtică rotundă devreme, altele abia pe la 6 luni. Ambele situații pot fi normale. Ce contează cu adevărat este evoluția uterului și a fătului, pe care o monitorizează medicul la fiecare ecografie.

Ce înseamnă „prea mare” sau „prea mică”?

De multe ori, îngrijorările apar din comparații cu alte gravide sau din comentarii nesolicitate. Dar realitatea este că dimensiunea burții nu poate fi standardizată vizual.

Medicul nu evaluează după „cum arată” burta, ci după înălțimea fundului uterin (măsurată de la osul pubian până la partea superioară a uterului) și ecografiile de morfologie, care arată dezvoltarea fetală, greutatea estimativă și lichidul amniotic

Atât o burtă aparent mică, cât și una mare pot fi perfect normale. Cazurile care necesită investigații suplimentare sunt cele în care apar:

•     discrepanțe semnificative față de vârsta gestațională
•     suspiciuni de întârziere în creștere intrauterină (RCIU)
•     suspiciuni de exces de lichid sau macrosomie fetală (bebeluș foarte mare)

Ce poți face dacă te îngrijorează burtica?

1.     Vorbește cu medicul. El este singurul care poate evalua corect starea sarcinii.
2.     Evită comparațiile. Fiecare sarcină este unică. Chiar și la aceeași femeie, două sarcini pot arăta complet diferit.
3.     Ignoră comentariile. „Vai, ce mare e burta!” nu este un diagnostic. Este doar o opinie neinformată.
4.     Urmărește semnele importante. Mișcările bebelușului, rezultatele ecografiilor și starea ta generală sunt reperele reale.
   
    Citește și Cinci tipuri de burtici în sarcină și grijile aferente (dar inutile)