Sari la conținut

Jurnal de sarcină: de ce am iubit toată această perioadă

Sarcina îți poate face trupul de nerecunoscut. De la o zi la alta, încep să te plângi de dureri de spate, de celulită, de schimbări bruște de stări, de cârcei, de vergeturi, de hemoroizi și, bineînțeles, de kilograme în exces. Dar știți cu ce nu se compară nimic din toate acestea?! Cu fiorii loviturilor din burtică, cu mesajul de la bebe care îți spune, când ție îți stă gândul la 1000 de probleme: Mami, sunt și eu aici. Va fi bine! Și atunci zâmbești tâmp, fără ca nimeni să înțeleagă cum și de ce poți.

De ce mi-am iubit enorm sarcina?

Dumnezeu mi-a binecuvântat pântecul cu un copil. Nici nu știți cât de mândră am fost că femeile au fost alese să găzduiască pruncul!

M-am simțit mai frumoasă. În ciuda kilogramelor, a vergeturilor, a celulitei, m-am simțit mai frumoasă! Am radiat!

Am simțit micul meu om în burtica mea. Dând din mânuțe, din piciorușe, întinzându-se precum un om mare.

Am trăit cea mai frumoasă așteptare: urma să văd cum arată rodul iubirii dintre mine și soțul meu.

Am devenit mai precaută cu sănătatea mea.

M-am odihnit mai mult, fără remușcări.

Am învățat mai multe despre corpul meu.

M-am simțit mai puternică.

Am învățat să apreciez mai mult viața.

Îmi amintesc și acum momentul în care a apărut cea de-a doua linie pe testul de sarcină. Nu am așteptat nicio întârziere a CM și, totuși, a doua linie a fost la fel de intensă ca prima, strigând parcă din toți plămânii: de data asta sunt aici, mami! Gata, am venit! Așa sentiment nu am trăit niciodată: bucurie imensă și frică, în același timp! Habar nu aveam ce urma să vină! Sunt recunoasctoare pentru tot ceea ce am trăit, trăiesc și voi trăi, alături de puiul meu!

► Citește și Nu-mi spune tu că nu e Dumnezeu cel care pune miracole în pântecele noastre!


 

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    Caloria.ro

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!