Daca inainte de a fi insarcinata ti se parea emo-cool sa ai privirea un pic pierduta si sa vezi totul in negru, odata cu noua situatie trebuie sa inveti sa apreciezi optimismul - pentru ca vrei tot ce este mai bun pentru copilul tau si, implicit pentru tine. Bebele nu are cum sa fie fericit daca tu nu esti, asa ca gata cu starile 'albastre', de acum inainte esti un model de optimism.
Acum, ca am cazut de acord cu acest lucru, cum se invata optimismul? Cercetari de cateva decade facute de psihologul Martin Seligman au aratat ca acest scop poate fi atins, chiar daca atitudinea pesimista este una cu care te-ai nascut, cei mai multi dintre noi fiind pesimisti si nu optimisti.
Primul pas ca sa fii optimist este sa intelegi ce face acesta. Atunci cand un optimist este pus in fata unui esec modul sau de a-l interpreta este urmatorul: 'Ceea ce s-a intamplat s-a datorat unei situatii nenorocoase (deci nu unei persoane) si este un pas inapoi (nu ceva permanent) in obtinerea acestui deziterat, unul din multele pe care le am (deci numai o arie este afectata negativ, nu toate)'.
Oamenii optimisti nu cred ca evenimentele negative sunt permanante si in acelasi timp au tendinta de a considera ca tot ceea ce este bun rezista mult timp.
Oamenii optimisti au tendinta de a compartimentaliza viata. Daca ceva negativ se intampla intr-un compartiment, acel lucru nu se rasfrange asupra tuturor celorlalte. Si lasa si lucrurile bune care se intampla sa lumineze pe cele mai putin fericite.
Oamenii optimisti nu dau vina pe ei pentru ceea ce se intampla rau, in timp pe pesimistii au tendita de a se invinovati constant. Daca, in schimb, ceva bun se intampla, atunci optimistii isi asuma creditul in timp ce pesimistii considera ca circumstantele au fost favorabile.
Cu alte cuvinte, optimistii sunt mult mai siguri pe ei. Si ies mult mai usor din situatiile neplacute sau macar ne le fac mai grave decat sunt. Optimistii nu renunta, nu se simt neajutorati. Asa ca au si mai mari sanse de a reusi.
Martin Seligman considera ca oricine poate invata sa fie optimist. Desigur, asta presupune un efort constient al sau in aceasta directie. In scris, ca la scoala. Timp de 2 zile trebuie sa notati evenimentele neplacute care vi se intampla, ce credeti despre ele si reactia pe care ati avut-o.
Exemplu:
Eveniment - un sofer mi-a taiat calea
Ce credeti - este un magar
Ce faceti - incepeti sa tipati la el si sa il claxonati ca sa fiti sigura ca va aude.
Dupa ce trec cele doua zile trebuie sa reinterpretati evenimentele si sa schimbati reactiile pesimiste / de neajutorare, asa cum le-ar fi avut un optimist:
Ce credeti: In zona respectiva la acea ora este mereu aglomerat
Ce faceti: plecati mai devreme / cautati alta ruta
In acest fel, in permanenta va supuneti atitudinile pesimiste unui examen si le eliminati. Eliminarea lor ar trebui sarbatorita, privita ca o realizare si nu ca si cum 'v-ati sterge creierul'. Odata cu trecerea timpului veti vedea ca atitudinea pozitiva va veni de la sine, nu va mai trebui sa va obligati sa o aveti.
Optimismul se poate invata si modul cum sa o faceti va poate fi foarte util si in viitoarea voastra meserie de parinti. Doar se stie cat de usor imbratisaza copiii pesimismul si cat de mult trebuie sa te lupti cu el.
