Sari la conținut

Am crezut că sunt om

Te știu de când erai cât un vârf de ac. Ai fost apoi, pe rând, cât o boabă de rodie, o zmeură, o cireașă de vară, o prună, o smochină, o lămâie, o piersică, un măr, un avocado, o pară uriașă, un mango, o vânătă, un pepene galben, un dovleac, un pepene roșu uriaș.

Te știu bine dintotdeauna, dinainte să te cunosc.

Înainte să-ți mângâi eu pielea fină, mi-ai mângâiat-o tu pe-a mea, pe dinăuntru. Înainte să stau cu capul pe pieptul tău, ca să-ți aud inima, ți-am simțit inima cum bate în mine. Am trăit, o vreme, cu două inimi. Înainte să-ți văd ochii, am știut că vor fi cei mai frumoși ochi din lume. Înainte să te aud cum râzi, mi-am imaginat cum zâmbeai când îți povesteam lumea. Înainte să știu să te țin în brațe, te-am lăsat, câteva luni bune, să-ți cauți locul înăuntrul meu și să mă ții tu pe mine.

Până la tine, am crezut că sunt om. Abia după ce te-am avut, după ce ți-am simțit pielea, după ce ți-am auzit inima cum bate dincolo de mine, după ce ți-am iubit ochii, obrajii, gura, bărbia, după ce te-am auzit cum râzi, după ce m-a durut cum plângi, abia atunci am știut că nu mai sunt om.

(...)

Citește mai mult pe oanabotezatu.ro

Sursa foto

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    Caloria.ro
    ..

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!