Încă de când am început să verbalizez și să mă pot proiecta în viitor, am știut vreau să lucrez cu copiii. Jocurile copilăriei mele constau în exersarea intensă a rolului de educator, cu toate plușurile din casa mea. Pe măsură ce am crescut, interesele mele s-au maturizat în direcția înțelegerii oamenilor, dincolo de ce poate vedea ochiul și ce poate asculta urechea. Studiam psihologia și mă îndreptam spre psihoterapie când mi-am dat seama că, pentru a înțelege cu adevărat omul, trebuie să pornesc de la rădăcinile lui. Copilăria timpurie și relațiile copilului cu familia. Astfel, am ajuns să împletesc cele două vise profesionale, fiind educator și psiholog.
Mami, tati, mă auziți?, de Jacques Salome, este una dintre acele cărți care, deși par că sunt doar pentru părinți și doar despre copiii, te ajută pe tine ca om să îți deschizi ochii și să privești mai clar atât spre ceilalți, cât și spre interiorul tău. La suprafață, este o carte despre limbajele nonverbale ale copiilor, adică, despre ce ne spun copiii atunci când nu ne vorbesc. Însă citită cu prezență, te ajută să îți înțelegi mai bine și copilul interior, pe care cu toții îl purtăm în noi.
Acest copil a avut mai multe de zis decât a putut și poate că nici noi nu am putut să îl ascultăm până acum. Cartea este ușor de citit, fără termeni care îți încurcă vocea interioară, cu multe exemple comune, reale și extrem de familiare. Jacques Salome ne amintește că limbajul nonverbal nu se reduce doar la gestică, mimică și acțiuni, ci este vorba despre o multitudine de aspecte. De exemplu, Gestica este compusă din Privire, Zâmbet, Respirație, Tensiuni, Ritm, Energie și Tăcere. Ne vorbește și despre Ritualuri, Somatizări, Simbolizări și ne oferă, în plus, și „Câteva povești bune de leac”, numai bune de citit copilului din noi și de lângă noi.
Astfel, această carte este adresată nu doar părinților, ci, așa cum ne zice chiar autorul, „tuturor celor care își asumă responsabilitatea de a acționa personal și imediat, în vederea îmbunătățirii relațiilor cu ei înșiși și cu cei din jur.”
Redau un fragment aflat chiar în primele pagini, care m-a convins să citesc această carte.
(...)
