Sari la conținut

Copiii mei nu îmi aparțin, dar eu simt că sunt a lor

Stăteam aseară cu Aris în dormitorul meu. El tocmai făcuse baie și își plimba o mașinuță pe pat, eu mă pieptănam.
-Mami, îmi spune din sesnin, știi că tu ești a mea? A mea și a lui Albert. M-am oprit din ce făceam, m-am dus lângă el, i-am luat mânuțele pufoase într-ale mele și l-am întrebat:
- Atunci tu al cui ești, puiule?
-Eu sunt al meu.
.
În fiecare zi mă uimește copilul meu frumos și bun cu lucrurile profunde pe care mi le spune și car par așa izvorâte dintr-o minte de om mare și trecut prin viață, nu din căpușorul lui de pui de om.
.
Eu chiar sunt a lor, pentru că așa vreau și simt.

(...)

Citește mai mult pe ruxandraluca.ro

Sursa foto: Ruxandra Luca

Articole relationate
Doamne, ce poftă am de vot!

Doamne, ce poftă am de vot!

Știți mâncărurile alea prețioase? Alea pe care nu le înghiți în fiecare zi și de care ți se face poftă uneori? Nu prea des, că știi că-s scumpe.

Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    Caloria.ro

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!