Vii cu el acasă, după trei zile petrecute în maternitate și trebuie să începi o viață nouă. Dar nu ești pregătit pentru asta. Nu știi ce să faci, nu știi dacă te vei descurca, nu știi nici măcar dacă iubești boțul ăla de om. Pur și simplu a intrat în viața ta și nu vă veți mai despărți.
După câteva zile simți că nu mai poți. Ești nedormit, neîngrijit, viața ta e un haos. Plângi în baie, cu lacrimi mari și amare. Nu ești deloc ok cu tine.
Dragă proaspăt părinte, să știi, însă, că ești ok. Ești bine. Am trecut toți prin asta și crede-mă că ești pe drumul cel bun. Faci bine ce faci. Înveți să-ți iubești puiul, înveți să-l îngrijești, înveți să fiți trei.
Înveți să-ți descoperi răbdarea. Va veni o zi când îți va fi dor de momentele de început, de bebelușeala lui, de gângurit, chiar și de clipele când simțeai că te sfârșești. Știu că acum îți pare imposibil, dar, pe cuvântul meu, că îți va fi dor de toate clipele astea. Așa că, într-un fel, cumva, fă tot posibilul să vezi și fericirea din ce ți se întâmplă și primește-o cu tot sufletul.
(...)
