Sari la conținut

Perfecțiunea nu există! O lecţie pe care toţi părinţii o învaţă până la urmă

Să fii părinte nu este un lucru uşor. Pentru că înseamnă să te redescoperi şi să înveţi să te accepţi. Ba chiar mai mult decât atât, înseamnă să îţi descoperi copilul şi să înveţi să îl accepţi şi pe el aşa cum este.

La început suntem plini de energie. Citim zeci de pagini înainte să ne hotărâm ce scutece să alegem. Vedem zeci de persoane înainte de a ne hotărî să lăsăm copilul cu altcineva pentru o oră. Ne petrecem zeci de ore căutând o teorie despre creşterea copilului şi apoi ne chinuim zilnic şi ne amărâm pentru că realitatea nu se înscrie niciodată într-o schemă raţională.

Ne bântuie perfecţiunea şi avem nevoie de câţiva ani ca să scăpăm de ea. Să înţelegem că nu suntem perfecţi, că lucrurile nu ne vor ieşi perfect. Coborârea stindardului ni se pare o crimă şi cu greu acceptăm să ne împăcăm cu asta. Şi este vorba despre cele mai mărunte lucruri – este bine sau nu să dăm copilului sucuri de fructe? Vei găsi fără prea mare greutate certuri încrâncenate pe marginea acestui subiect, de parcă viaţa cuiva ar depinde de asta. Te vei adânci şi tu în asemenea dispute lipsite de însemnătate, rămânând fără energie să te mai bucuri de altceva.

Dar în timp şi, cel mai adesea, de la al doilea copil, vei începe să înţelegi că se poate şi altfel. Că nu poţi controla totul. Că nu poţi atinge perfecţiunea, ea este numai o dorinţă apărută brusc în sufletul tău odată cu naşterea copilului. Ajungi să accepţi şi lucruri care nu sunt perfecte, numai pentru că funcţionează. 

►Citește și Lasă-ți copiii să se descurce singuri! 6 situații în care nu trebuie să intervii

Şi bine faci pentru că lupta pentru perfecţiune este oricum din start sortită a fi pierdută. Pentru că aşa cum tu eşti un om imperfect şi copilul tău, la rândul său, este un om imperfect. El nu este un robot care va lua mereu deciziile bune şi nu va face vreodată vreo prostie. Ba cel mai probabil va face o grămadă, aşa cum ai făcut şi tu în copilărie. Şi nimic din ceea ce faci acum nu le va putea preveni cu totul. Faptul că el alege să fumeze sau să bea sau să facă sex la 16 ani nu reflectă cât de rău părinte ai fost. Şi probabil că până la terminarea liceului cam toţi copiii vor ajunge să facă unele prostii.

Ce rămâne de făcut? Să identifici lucrurile care sunt cu adevărat importante pentru tine şi să îţi canalizezi energia până la capăt mai ales pe acestea. Restul pot să fie şi aşa, cum se întâmplă să fie. Astfel, pe lângă faptul că vei avea mai multă energie atunci când este vorba despre ceva cu adevărat important, vei fi şi cu adevărat băgată în seamă. Pentru că, dacă faci ditamai scandalul pentru o oră la televizor, ce îţi mai rămâne să faci atunci când vine şi îţi spune că a fost dat afară din şcoală?!

Aşa că, deşi primul impuls atunci când avem copii este să tânjim către perfecţiune, cea mai importantă lecţie pe care o avem de învăţat este că ea nu există, că nu poate fi obţinută şi nici nu este sănătos să încercăm asta. După care începem să ne focusam pe lucrurie cu adevărat importante. 

Articole relationate
Desprinderea de părinți

Desprinderea de părinți

Îl văd că are o perioadă agitată, dar dacă îl întrebi, nu știe să spună ce-i cu el. Are momente când vrea să facă totul de unul singur: să meargă singur la...

Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    Caloria.ro

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!