Sari la conținut

Cum inveti copilul sa schieze

Esti pasionata de sporturi de iarna si vrei sa-l ai pe cel mic alaturi si pe partie? Am pregatit cateva sfaturi pentru facut asta mai usor.

 

La primele mele lectii de schi, instructorul m-a programat pe acelasi interval orar cu o grupa de pici de-o schioapa care cantareau mai putin decat claparii lor. N-aveam copii pe-atunci si mi s-a parut un aranjament cu mare potential de enervare personala. Am resuflat usurata, insa: dupa ce le-a dat cateva indicatii si niste scheme de facut pe traseu, instructorul s-a intors la mine. Se pare ca, pentru dascalirea mea intr-ale schiatului, era nevoie de mai mult timp si atentie decat pentru o intreaga grupa de copilasi. Ca drept dovada, cand ei alunecau ca pinguinii pe langa noi, eu ma incrucisam in bete la diferente de nivel infime.

Am retinut de-atunci o lectie simpla: pe zapada, copiii sunt elevi mult mai ascultatori, mai cooperanti si mai priceputi decat adultii. Asa ca, daca-ti doresti ca cel mic sa invete sporturi de iarna, nu astepta pana face majoratul ca sa-i dai aceasta posibilitate.

 

Alunecare pe covor inainte de cristiane pe zapada

Fie ca te gandesti sa-l inveti tu principiile de baza ale schiatului, fie ca iti permiti sa-l inscrii la o scoala de schi sau sa-l trimiti intr-o tabara de iarna unde monitorii dau lectii, iata cateva sfaturi pentru alegerea momentului in care sa faci asta si pentru excursiile in familie pe care le veti face pe partie:

  • Poti incepe sa-ti familiarizezi copilul cu conceptul de foarte timpuriu, chiar de cand merge de-a busilea si exploreaza fiecare colt al casei. Povesteste-i despre acest sport, descrie-i echipamentul, arata-i-l, lasa copilul sa-l atinga, imbraca-te cu el si defileaza in fata lui, spre amuzamentul sau teribil.
     
  • Luati copilul cu voi pe partie cat de des puteti in aceasta perioada, ca sa invete cum arata si cum se simte iarna adevarata. Iar daca stai bine de tot pe schiuri, pune copilul in sistemul de purtare si fa cateva coborari precaute cu el. Observa ce sentimente il incearca fata de aceasta experienta.
     
  • Cand copilul sta bine de tot pe picioarele lui de unul singur (unii la un an, unii spre un an si jumatate), incepe sa-l familiarizezi cu un echipament adecvat. Pana acum ar fi trebuit sa-ti dai seama daca manifesta sau nu interes spre acest concept, astfel incat te poti hotari daca sa-i cumperi, efectiv, un echipament de schi pe masura lui sau sa inchiriezi/imprumuti unul – cine stie, poate n-o sa merite investitia.
     
  • Faceti, in casa, exercitii de imbracat/incaltat – dezbracat/descaltat, ca sa se invete cu senzatia de imbolilizare a picioarelor pe care i-o dau claparii si schiurile. Trage-l dupa tine pe covor ca se familiarizeze cu senzatia de alunecare.
     
  • In principiu, un copil pregatit astfel se adapteaza destul de usor la o partie adecvata in jurul varstei de doi ani.
     
  • Nu exagera cu predatul. Un copil mic nu rezista mai mult de doua ore pe partie in fiecare zi. Asta in cel mai bun caz. Cel mai probabil, la primele sale iesiri pe partie pe picioarele sale, copilul va fi usor speriat si putin dispus sa coopereze. E ok, nu-l grabi, lasa-l sa-si interiorizeze aceasta experienta cum poate, e important sa primeasca o vibratie pozitiva din partea ta.
     
  • Unii copii sunt mai alerti in prima parte a zilei, inainte de somnul de pranz. Altii – dupa-amiaza. Mergeti pe partie in functie de asta, ca sa ai parte de un elev cu randament crescut.
     
  • Oricat de priceput ai fi intr-ale schiatului, copilul tau va invata mai repede si mai bine sa practice acest sport intr-un grup cu cei asemeni lui, decat singur cu tine pe partie. Prin urmare, cursurile de schi isi merita banii si din acest punct de vedere.
     
  • Majoritatea scolilor de schi primesc elevi de la varsta de trei ani, dar exista si cursuri destinate celor mai mici, cu conditia sa fi scapat de scutec.
     


Sursa foto: skicanada.org

Si, bineinteles, ca un parinte experimentat intr-ale calatoriilor in familie, stii deja ca trebuie sa cari pana la partie si echipamentului celui mic, dar si un rucsac voluminos cu toate lucrurile necesare, in functie de situatie si copil: servetele umede si uscate, manusile (cel putin doua perechi) si ochelarii de soare pe care nu-i suporta, de obicei, gustari si apa, o mica trusa de prim-ajutor.

Spor la cristiane, ca despre snowboarding nu poate fi vorba pana pe la cinci ani, cand copiii isi schimba perceptia despre centrul lor de greutate si se obisnuiesc cu pozitia in care trebuie sa stea pe placa.

 

Sursa foto: aspensnowmass.com

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    Caloria.ro
    ..

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!