Intarcarea bebelusului reprezinta din punctul meu de vedere o adevarata incercare, mai ales emotionala pentru mamici si bebelusi. Aceasta incercare poate sa fie mai grea pentru mamicile cu bebelusi alaptati exclusiv si mai usoara pentru cele cu bebelusi hraniti mixt (atat san cat si formula de lapte).
In cazul meu, intarcarea bebelusului a fost un eveniment foarte important la care m-am gandit cu mult timp inainte deoarece vroiam sa iasa totul bine. Imi era teama ca atat eu cat si bebelusul sa nu suferim o “cadere” emotionala.
Doar in prima luna de la nastere, pentru ca nu aveam suficienta lactatie, bebelusul meu a papat formula de lapte. Dupa prima luna, pentru ca lactatia si-a revenit, bebe nu a mai dorit sa pape cu biberonul formula de lapte si a preferat sanul. Pentru ca nu prea am putut sa-I fac un program de masa, asa cum imi recomandase medicul pediatru (sa-I dau sa pape din 3 in 3 ore), am les sa-l alaptez la cerere. Erau zile in care bebe manca din 2 in 2 ore si zile in care manca la un interval de 1.5 ore. Noaptea , era destul de cumintele, papa cam din 3 in 3 ore, uneori, mai sarea peste cate o masa.
Asadar, pana la 5 luni si jumatate, cand am inceput diversificarea, bebe a fost alaptat exclusiv la cerere. Sanul era pentru el atat hrana cat si alinare. Totodata, sanul era si modalitatea prin care bebe reusea sa adoarma atat ziua cat si noaptea. Chiar si dupa ce am inceput diversificarea, sanul meu era pentru bebe ceva extraordinar, desi manca suficient si cu pofta , ceea ce pregateam pentru el, tot nu se linistea pana nu lua si o gurita sau 2 de san. Mentionez ca sucul de fructe/apa/ceaiul I le dadeam cu lingurita sau seringa deoarece din biberon nu vroia deloc sa pape.
Lunile au trecut si bebe a crescut, iar sanul meu reprezenta in continuare pentru el ceva minunat, ii sticleau ochii de fericire ziua cand vedea ca-l strig sa-I dau “titi”. Noaptea, se trezea aproximativ din 2 in 2 ore ca sa pape san sau…sa stea cu “titi” in gura si sa doarma asa.
Si pentru ca dintisorii au inceput sa-si faca aparitia, bebe a inceput sa ma muste deseori cand il alpatam, asa ca am luat decizia sa-l intarc… Avea 11 luni si jumatate si imi era asa teama pentru ca stiam ca nu doreste biberon iar sanul este pentru el cea mai buna alinare.
Ca sa nu fie un proces deprimant, plin de incordari, am ales sa fac intarcarea bebelusului treptat. Asa ca initial, timp de o saptamana, am inceput sa-I scot mesele din timpul zilei una cate una. Atunci cand trebuia sa adoarma, il leganam si ii cantam sau il mangaiam si functiona. Bebe, dormea odata( intre 2.5 si 3 ore) sau de 2 ori pe zi cate 1.5 ore.
Apoi dupa, prima saptamana, am inceput sa-I scot si mesele din timpul noptii. Aici, a fost putin mai greu… In prima noapte cand nu i-am mai dat deloc san, bebe s-a trezit din ora in ora aproape si incepea sa planga. Il luam de fiecare data in brate si ii dadeam laptic cu seringa (ca biberon tot nu dorea), apoi dupa putin timp, se culca imediat la loc. A doua noapte, bebe s-a trezit de 3 ori, iar a treia noapte, bebe s-a trezit doar odata, de fiecare data, am repetat acelasi process ca si in cazul primei nopti. Dupa, urmatoarele nopti care au venit, bebe a dormit de seara pana dimineata fara sa se trezeasca.
Nu mi s-a parut a fi incordat, nervos sau sa fi suferit vreun soc emotional. In schimb eu, am suferit mai mult… inca 2 saptamani dupa ce nu i-am mai dat lui bebe pape san deloc. Sanii mi s-au umflat si inrosit destul de mult si ma dureau ingrozitor. Doctorul, nu a vrut sa-mi prescrie nicio pastila deoarece a zis ca poate afecta lactatia in cazul in care mai vreau un al doilea bebe. Asa ca singurele remedii, pentru a ameliora durerea provocata de intreruperea alaptarii, a fost sa iau 1-2 aspirine/ zi (doar in primele 3 zile) si sa tin gheta pe sani.
Va marturisesc ca a fost un proces plin de incercari emotionale, mai ales din partea mea, dar pana la urma totul a iesit cu bine si relatia mea cu bebe nu avut de suferit.:).
* Articolul este scris de o mamica din comunitatea suntmamica.ro
