Sari la conținut

Scrisoare către băiețelul din această poză

Dragă Alex,

Trec zilnic pe lângă această poză a ta, dar rareori o văd. Iar atunci când o fac, îi zâmbesc și eu înapoi băiețelului din ea. Poate că aleg să „n-o văd” intenționat, poate pentru că au trecut mai bine de 35 de ani de atunci și toate amintirile legate de acea perioadă par să fie mai degrabă amintirile altcuiva, ca și cum uitându-mă la acea poză retrăiesc un film biografic al unei alte persoane. Căci îmi aduc aminte de niște momente și de niște senzații, dar le retrăiesc mecanic, nu le mai simt. Sau poate, cine știe, aleg să te ignor tocmai pentru că a trecut atâta timp și pentru că te uit tot mai mult cu fiecare zi sau săptămână care trece, iar asta mă sperie teribil.

►Citeşte şi Scrisoare către un viitor adult

Dar astăzi, în această duminică după-amiază toridă, m-am hotărât să stau de vorbă cu tine. Îți spun de pe acum că nu știu exact ce vreau să-ți spun și nici dacă voi fi extrem de coerent. Dar cred că îți datorez măcar atât, o discuție. Deși, cine știe, s-ar putea să-mi placă (sper că și ție) și să revin mai des către tine. Mi s-a spus că mă pricep să stau de vorbă cu copiii, dar ție pot să-ți spun un secret: mă pricep , mai degrabă, să-i ascult pe copii, de vârsta ta sau mai mari, căci sunteți cu adevărat fascinanți, mult mai mișto decât foarte mulți adulți.

Cred că ar trebui să încep mulțumindu-ți pentru tot ceea ce ai fost și tot ceea ce ai făcut prin acei ani, 1981 – 1982. Erai un copil de 3 – 4 ani și datorită (și) deciziilor sau indeciziilor tale, lucrurilor pe care le-ai făcut sau nu le-ai făcut, le-ai spus sau nu, eu…noi am devenit ceea ce sunt eu astăzi. Și mie-mi place ceea ce sunt eu astăzi: îmi place că râd mult, îmi place că mă joc mult, îmi place că iubesc mult și îmi place ceea ce fac. Habar n-am dacă e mult sau puțin, dar pentru mine e grozav, de aceea cred că e important să-ți mulțumesc ție și tuturor celorlalți „Eu” de la diferite vârste care au pus umărul la mine. (crede-mă, jocul ăsta cu pronumele personale e confuzant și pentru mine, așa că nu-ți bate capul).

(…)

Citeşte mai mult pe celmaibuntata.ro
 

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat

    Desenele animate și educația

    Plouă afară. E frig și cred că e un moment potrivit pentru acest subiect, despre care vreau să scriu de ceva vreme – despre educația copiilor și desenele animate. Un lucru e sigur, copiii...

    Abonează-te la newsletter
    Life.ro

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!

    Evenimente Bucureşti