Sari la conținut

Ovarele polichistice şi sarcina. Recomandările specialistului

Ovarele polichistice reprezintă o afecțiune întâlnită frecvent în rândul femeilor, iar sindromul ovarelor polichistice (SOP) apare la 6 sau 7 din 100 de femei care suferă de această boală. Doctorul Iosif Niculescu, medic specialist obstetrică-ginecologie ne explică în ce măsură este afectea fertilitatea femeilor care suferă de ovare polichistice, precum și ce tratament este recomandat în acest caz.

Sindromul de ovare polichistice defineşte o boală complexă, cu multe faţete. Are la bază o dereglare metabolică, rezistenta crescută la insulină. Diagnosticul acestui sindrom complex de cauză metabolică se pune pe criterii clinice, ecografice, biochimice, metabolice. La aceeaşi pacientă pot fi toate sau numai o parte dintre aceste criterii îndeplinite. În ultimii ani, s-a convenit că dereglarea este la nivelul secreţiei de insulină în pancreas şi a felului în care acţionează în periferie în metabolismul carbohidraţilor. Ţesuturile, pentru a folosi glucoză, au nevoie de insulină. Dereglarea metabolismului carbohidraţilor produce o dereglare în funcţia unei enzime cu rol important în producţia hormonilor de la nivelul ovarelor. Consecinţele pot fi diverse şi multiple, cu manifestări clinice ce variază de la lipsa ovulaţiei şi a ciclicităţii până la hirsutism, la obezitate, adipozitate, hirsutism, distribuție de tip masculin a pilozității, oligomenoree (menstruaţie de cantitate redusă şi la intervale mari) și alte semne de hiper-androginism. Pot să apară, de asemenea, tulburări ale metabolismului carbohidraţilor, risc crescut de ateroscleroză, infarct etc. În timp, creşte riscul la ateroscleroză şi boală cardio-vasculară.

În înţelegerea contemporană a cauzelor este incriminată rezistența crescută periferică la insulină. Lanţul patogenic e relativ complicat dar efectul este cel menţionat, iar o posibilă cale terapeutică este cu anti-diabetice orale, cu administrare prelungită, care pot favoriza apariţia ovulaţiei.

 Din punct de vedere clinic – adipozitate, hirsutism, distribuţie de regulă de tip masculin al pilozității, oligomenoree (menstruaţie de cantitate redusă şi la intervale mari) şi alte semne de hiper-androginism. În acelaşi timp, pot să apară tulburări ale metabolismului carbohidraţilor, risc crescut de ateroscleroză, infarct etc.

În înţelegerea contemporană este incriminată rezistența crescută periferică la insulină. Lanţul patogenic e relativ complicat dar efectul este cel menţionat, iar o posibilă cale terapeutică este cu anti-diabetice orale, cu administrare prelungită, care pot favoriza apariţia ovulaţiei.

Ce şanse are o femeie diagnosticată cu acest sindrom să conceapă un copil pe cale naturală?

În funcţie de forma clinică, de disponibilitatea pacientei de a se încadra într-un regim alimentar şi de viaţă în aşa fel încât să reuşească să slăbească, în funcţie de disponibilitatea de a face terapie, şansele în ziua de azi sunt relativ bune şi nu foarte mult sub media populaţiei.

Dacă nu există ovulaţie (şi dacă ce am enumerat mai sus nu dă rezultate), de multe ori se impune stimularea ovulaţiei. Mai există o terapie relativ nouă cu mioinozitol care, în doze mari, poate să ajute reglarea metabolismului carbohidraţilor. Există de asemenea posibilitatea de a administra pilule anticoncepţionale clasice, cu scopul de a cupa funcţia oricum dereglata a propriilor ovare.

Când tratamentele de reglare a metabolismului glucidelor, respectiv inducerea/stimularea ovulaţiei, nu dau rezultate pe o perioadă de regula mai mare de un an se poate apela la tratamentele de reproducere asistată.

Hiperstimulare ovariană

Riscul de hiperstimulare ovariană este foarte mare, în acest caz se avortează ciclul cu pricina medicamentos. Răspunsul de hiperstimulare este semn că e o şansă bună ca pacientă să rămână însărcinată, însă este o situaţie care poate să ameninţe viaţa acesteia.

Sindromul ovarelor micropolichistice poate fi transmis genetic viitorului bebeluş. Creşterea rezistenţei periferice la insulină poate să aibă o importantă componentă genetică întrucât diabetul de tip doi are o componentă genetică, deşi transmiterea nu este directă, ci poligenică.

Foto: 123rf.com

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    adevarul.ro

    click.ro
    ..

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!