Sari la conținut

Alaptarea, un proces natural sau o performanta?

Nu toate mamicile au norocul sa-si alpteze copiii la san fara nicio problema. Si cum mediul online dar si cel offline abunda in articole, carti si sfaturi despre alaptat, o femeie se poate simti derutata, uneori chiar disperata. Iata care este experienta Alinei Alexandru intr-ale alaptatului…

Alaptarea a fost si va fi unul dintre cele mai controversate motive de disputa intre mame. Este un motiv de a te mandri, de a te simti implinita ca mama, dar si de a inocula vina in cele care nu reusesc aceasta performanta mamiceasca. Da, e grozav cand iti iese din prima, cand pui copilul la san, la scurt timp de la nastere, si el suge fericit, fara nicio problema, cantitatea aia de lapte care s-a secretat imediat si tu nu trebuie sa-ti bati capul cu diverse metode sau produse de stimulare a secretiei, cu faimoasele canale infundate, cu sfarcuri neformate sau, mai rau, retroverse, cu furia laptelui, cu dureri foarte mari de sani si de spate, cu mastita si cu febra sau cu un copil lenes la san, de care trebuie sa stai atasata non-stop.
(…)
Prima mea poveste despre alaptare
Ma numar si eu printre aceste mamici, dar as schimba totusi ceva in toata povestea aceasta: mi-as accepta limitarile si as accepta ajutorul mai devreme. Din cauza unor probleme de sanatate ale primului copil, aparute inca din primele secunde de viata, alaptarea noastra (da, a noastra, nu a mea) a debutat cu stangul. Am trecut prin toate problemele descrise mai sus, asa ca, nevoita de situatie, am apelat la o pompa de san, dupa trei saptamani de alaptat chinuit, in urma caruia copilul meu se hranea foarte putin, iar eu eram o epava umblatoare. Primisem inca din timpul sarcinii, de la o cunostinta, o pompa de san manuala (…).
Acea pompa de san mi-a fost cel mai bun prieten in cele 6 luni cat l-am alaptat pe Vlad, atat in maternitate, cat si acasa. Dupa saptamani de alaptat cu probleme, in care nu faceam altceva decat sa stau cu copilul meu lenes la san, in ciuda durerilor, a frustrarilor si a faptului ca el imi lasa sanii plini de lapte, am inceput sa ma pompez si sa-i dau lapte matern din biberon. Si atunci, viata era din nou frumoasa! (…) Dupa 6 luni, lactatia mi-a scazut considerabil, asa ca, mai ales dupa o interventie chirurgicala la un picior, soldata cu o saptamana de tratament antibiotic, am decis sa intrerup alaptatul. Nu reuseam oricum sa scot mai mult de 20-30 de ml de lapte intreaga zi, asa ca am considerat ca nu mai avea rost.

Ce-a de-a doua pvestea a mea despre alaptare
La cel de-al doilea copil nu am avut nevoie deloc de pompa. Sau, cel putin, asa am crezut, mai ales pe final. N-am avut nevoie nici de creme pentru ragade, sau de mameloane de silicon, sau de antibiotic. A fost… ca-n reclame! Copilul a fost sanatos, a stiut ce are de facut la san, iar eu nu am mai avut absolut nicio problema, asa ca am alaptat timp de 2 ani si 3 luni. Am crezut ca de data asta am antrenamentul facut, stiu toate regulile jocului si nu mai am ce greseala sa fac in acest domeniu. M-am inselat amarnic! Pentru a incerca sa supra compensez experienta primului alaptat, am decis sa las copilul sa suga pana cand vrea el. Insa, cu o luna inainte ca el sa implineasca doi ani, am revenit la serviciu. Inca aveam pompa de san Avent, insa nu am vrut sa o folosesc, crezand ca ma descurc si fara ea. Ziua, copilul manca solide, iar seara, noaptea si dimineata sugea din ora in ora. Bineinteles ca nu ma odihneam deloc, eram din nou acelasi zombie ca in primele luni dupa ce devenisem mamica.
(…)
Concluzia mea despre alaptarea echilibrata
Problema mea si a multor altor mamici este ca incercam sa ne depasim limitele, crezand ca putem sa facem totul singure. Chiar si alaptatul, pentru ca e ceva natural, biologic, pentru ca e cea mai buna hrana pentru bebelus si pentru ca nu ne-am mai simti mame pe de-a intregul daca nu am face-o exclusiv. Si pentru ca mamicile din grupurile de pe Facebook ne-ar critica. Insa, si dupa a doua experienta cu alaptatul – de adata aceasta pozitiva – raman la parerea mea, exprima pe blogul acesta si in urma cu 3 ani si jumatate: “Atata timp cat au lactatie, incurajez toate mamele sa-si puna copilul la san, dar sa-si cumpere si o pompa de san. Este un aliat de incredere atunci cand nu ai sfarcurile inca formate, cand copilul nu suge suficient din sanul tau, desi pare ca trage cu spor, cand este prea lenes sau adoarme mereu la san, cand ai dureri foarte mari sau rani, cand esti nevoita sa pleci de acasa cateva ore sau cand vrei sa te inchizi singura intr-o camera si sa tragi un somn de 8 ore legate. Din cele 5 luni si 3 saptamani in care s-a hranit cu laptele meu, Vlad a stat la san doar o luna si jumatate. Mi-a parut rau ca nu reuseam sa facem in asa fel incat sa ne fie mai usor, desi am incercat toate pozitiile, pernele, scaunele, suporturile si gandurile senine din lume. Amandoi plangeam cat era ziua de lunga – unul de foame, celalalt de durere, oboseala si nervi – asa ca la un moment dat am fost nevoita sa zic stop alaptarii la san si sa aleg varianta pomparii. Da, alapteaza, cat mai des si cat mai mult, dar, daca asta te aduce la disperare, e ok sa te opresti si sa alegi urmatoarea varianta cea mai buna sau sa mergi in paralel cu amandoua.”

Citeste mai mult pe povestidemama.ro!

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    Caloria.ro
    ..

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!