Alimentația copilului pentru mine a fost mereu o mare provocare și am trecut printr-o mulțime de etape. Dacă diverisficarea mi s-a părut la început foarte dificilă, mai apoi m-am bucurat că am putut face orice combinații de alimente mi-am dorit. Până pe la un an și ceva am putut să-i ofer o varietate satisfăcătoare de mâncare și, implicit, o mulțime de nutrienți. Nu-mi făceam pe vremea aia griji că nu primește suficiente vitamine și minerale.
Mi s-a tot spus că îi voi da pasat până la adânci bătrâneți dacă am ajuns la un an și mănâncă tot pasat, dar eu eram fericită că în blender pot pune și spanac, și broccoli, și avocado, o mulțime de legume și o mulțime de semințe și cereale integrale.
► Citeşte şi Copilul meu nu mănâncă – ce să nu facem niciodată și ce putem încerca
Ei, dar ce să vezi, pe la un an și ceva mogâldeața mea s-a transformat din bebelușul căruia îi puteam da orice combinații credeam eu de cuviință în micul omuleț cu personalitate care a început să refuze multe dintre alimentele pe care înainte le înfuleca fără prea mare bătaie de cap din partea mea.
