De obicei, atunci când vorbim despre stres, ne gândim la adulți presați de termene-limită sau la copii copleșiți de teme. Puțini părinți își imaginează că și un bebeluș de câteva luni poate trăi forme de stres, chiar dacă nu are încă un limbaj pentru a-l exprima. Totuși, cercetările din ultimii ani arată că sistemul nervos al nou-născutului reacționează rapid la schimbările din mediu, iar semnele de disconfort sunt vizibile. Problema este că, uneori, aceste semnale sunt confundate cu manifestări normale ale vârstei.
Plânsul – când devine un semnal de alarmă
Plânsul este limbajul de bază al bebelușului și nu trebuie privit automat ca semn de stres. Un copil plânge atunci când îi este foame, când are scutecul ud sau când simte nevoia de contact. Totuși, specialiștii atrag atenția asupra plânsului excesiv – cel care durează ore întregi, se repetă zilnic și pare imposibil de calmat. În astfel de cazuri, plânsul nu mai este doar un răspuns firesc, ci o descărcare de tensiune.
Somnul agitat – diferența dintre normal și îngrijorător
Bebelușii au cicluri de somn mult mai scurte decât adulții și se trezesc frecvent. Acest lucru este normal și chiar benefic pentru dezvoltarea creierului. Îngrijorător devine însă atunci când somnul este fragmentat constant, copilul tresare, plânge în somn sau adoarme cu dificultate, indiferent de condițiile create. Un somn permanent agitat poate indica faptul că organismul său este în alertă și nu reușește să se relaxeze.
Refuzul alimentației – mai mult decât o fază trecătoare
Refuzul ocazional al laptelui este frecvent, mai ales în perioadele de erupție dentară sau atunci când bebelușul este răcit. Însă atunci când refuzul persistă și se asociază cu alte semne de tensiune (plâns intens, neliniște, rigiditate a corpului), părinții ar trebui să ia în calcul posibilitatea unui nivel ridicat de stres. În timp, lipsa unei alimentații regulate afectează atât dezvoltarea fizică, cât și echilibrul emoțional al copilului.
Ce înseamnă „normal” și ce iese din tipar
Cheia pentru a diferenția comportamentele normale de cele îngrijorătoare este contextul și intensitatea. Toți bebelușii plâng, se trezesc noaptea și trec prin perioade în care mănâncă mai puțin. Îngrijorarea apare atunci când aceste manifestări devin constante, par disproporționate și nu au o explicație medicală evidentă. În aceste situații, părinții ar trebui să observe tiparele și să discute cu medicul pediatru sau cu un specialist în dezvoltarea timpurie.
De ce contează să recunoști semnele devreme
Stresul repetat, netratat sau ignorat, lasă urme asupra dezvoltării neurologice. Un bebeluș care trăiește constant în tensiune riscă să dezvolte dificultăți de reglare emoțională mai târziu. De aceea, identificarea timpurie a semnelor și oferirea unui mediu predictibil și calm sunt esențiale.
