De ce plang sugarii?

Acesta este principalul motiv pentru care micutul plange. Senzatia de foame este perceputa de copil ca o necesitate acuta, iar reactia lui este perfect adaptata la aceasta nevoie vitala. Nu-l lasa sa planga, pe motiv ca trebuie sa invete sa aiba rabdarea. Nu poate invata asa ceva. Planul „de foame” este strident, alterneaza cu scurte momente de pauza si devine din ce in ce mai strident. Copilul se agita din ce in ce mai mult, iar srigatele sunt din ce in mai intense. Pana la trei luni copilul mananca la fiecare trei ore, indiferent ca este noapte sau zi. Capacitatea mica a stomacului, capacitatea de a asimila foarte rapida si ritmul de crestere intens, din aceasta perioada creaza aceasta nevoie.

Daca il lasi sa planga micutul intra intr-o stare de agitatie foarte greu de calmat, in conditiile in care senzatia de foame devine tot mai acuta si se creaza un cerc vicios. Daca mananca in strea aceasta poate vomita, dar exista si riscul sa refuze sa manance.

Solutia este ca de la primul semn sa-l iei in brate, sa-l linistesti (prezenta mamei si faptul ca se afla in bratele mamei calmeaza pentru un scurt moment orice problema), sa-i vorbesti (nu te intelege, dar iti recunoaste vocea – stie ca esti mama lui) si sa-i oferi ceea ce ii trebuie – lapte!

Ii este cald sau frig

Un alt motiv care produce reprize de plans este inconfortul termic. Ii este cald sau ii este frig, ceea ce pentru bebe inseamna „nu mi-e bine, deci plang”. Mama poate foarte bine evalua temperatura copilului strecurand un deget la ceafa copilului. Acolo se simte cel mai bine daca ii este cald sau frig. Temperatura extremitatilor – maini si picioare - este un bun indicator. Problema se rezolva repede si de cele mai multe ori regasirea confortului ii adoarme.

Sunt murdar, sunt obosit!

Copiii nu suporta senzatia de umezeala a scutecului murdar. Asa ca reactia imediata o sa fie ... plansul. Imediat ce este schimbat nemultumirea si plansul inceteaza. Bebelusii de trei-patru luni, inceteaza sa mai planga in momentul incare le verifici scutecul, pentru ca au inteles ca problema o sa dispara.

Oboseala este un alt factor care poate duce la crize intense de plans. In mare masura se repeta cercul vicios descris la plansul din cauza foamei. Copiii alaptati la san se vor calma daca primesc sanul mamei si vor adormi, cei hraniti artificial trebuie leganati si tinuti in brate pentru a se relaxa.

Plansul de seara

Parintii cunosc fenomenul plansului de seara. Circa 40% dintre bebelusi pang fara un motiv aparent seara in jurul orelor 18.00. Plansul de seara are si el motivele lui, dar cauzele sunt variabile: acumularea de tensiune, imaturitatea sistemului nervos, incapacitatea de a absorbi toate cele cate s-au intamplat peste zi. Nu trebuie uitat ca bebelusii sunt ca niste bureti care absorb toate trairile, emotiile, oboseala si starile parintilor. Depresia post-partum creaza un cerc vicios. Starea proasta a mamei se transmite copilului, care se simte rau din cauza mamei sale, ceea ce o face pe aceasta sa se simta o data in plus depasita si deprimata.

Plansul de seara trece cu calm si cu rabdare, cu iubire si, daca situatia pare scapata de sub control, cerand ajutor. Ideea este ca tinerele mame sa nu se teama sa ceara ajutor, partenerului de viata, parintilor sai, medicului, prietenilor.... noua!

Plansul din plictiseala

In ciuda aparentelor copilul nu este o masina care mananca si doarme. Are nevoie mai mult decat orice de dragostea parintilor sai. Iar ideea de dragoste nu-i este suficienta. Copilul, din primele zile de viata are nevoie de interactiunea cu parintii sai. De la o luna incolo te urmareste cu privirea. Stie ca esti mama lui, are nevoie de atingerea ta, de glasul tau, are nevoie sa fie fie tinut in brate, sa te joci cu el, sa-i vorbesti. In absenta interactiunii cu tine o sa planga, scrie Psychologies.com.

Toate mamele stiu ca plansul bebelusului spune ceva. In foarte marea majoritate a cazurilor mama gaseste solutia si reuseste sa calmeze copilul. Exista si situatii in care mama stie ca micutul are o problema si ca plansul lui este semnalul unei suferinte serioase. Bazeaza-te pe instinct si, daca ai aceasta senzatie, apeleaza de urgenta la medic!