Sunt atâția oameni care efectiv n-au ce face în perioada asta și care sunt obligați să meargă la muncă. Cu toată teama că s-ar putea îmbolnăvi și toată dorința de a rămâne alături de oamenii dragi. Și sunt atâția alții care n-au altceva de făcut decât să stea între patru pereți, însă îi mănâncă undeva să umble aiurea. Nu c-ar fi musai, dar ce te faci fără doza zilnică de vitamina D, cum să renunși la mișcare, la relaxare, la socializare?
Nu acceptăm „să fim asupriți”, vorba pensionarei de care vă povesteam ieri. Plus că oamenii nu stau mult pe-afară, o oră în fiecare zi, de parcă s-ar fi anunțat pe undeva că-n prima oră ai risc zero de contaminare și-apoi riscul crește progresiv, în funcție de cât stai, ca plata la parcare.
