Vreau să merg…TA-TA!

Când Tea s-a hotărât să meargă a luat-o ca la carte. Adică la început a stat în funduleț, apoi s-a ridicat cu ajutorul mânuțelor pe marginea pătuțului, apoi a experimentat mersul în 4 labe și apoi s-a ridicat, și cu ajutorul nostru, în două și a mers.

Ei… la Radu e altă poveste. El face două lucruri… stă în fund și se rostogolește. Ambele în mod profesionist. Nu știu cum, dar a descoperit că îi place în picioare, dar susținut de subțiori. Dacă îl lași sau te faci că nu îl vezi când face el hârâitul ăla infernal …e de rău!

Dacă vă întrebați de ce nu folosesc un premergător este pentru că nu vreau. Am văzut destul de multe exemple în jurul meu despre cât de rău poate fi premergătorul. Să mă fac înțeles, dacă e folosit cu măsură, atunci nu e nimic rău, pentru că îl va ajuta pe bebe și tu nu vei avea spatele rupt.

Dar să revenim... bebe stă magistral în fund, iar când decide să se deplaseze sare cumva sau se lasă pe o parte și începe să se rostogolească până atinge destinația. Ca să ajusteze direcția face mișcări de rotație pe spate… mori de râs.

De ceva vreme vă spuneam că vrea în picioare, adică vrei să îl așezi apoi el se arcuiește și se înfige pe cele două picioare și ….stă. Nu face nimic altceva. Degeaba îi zic „hai să mergem”… că râde și stă pe loc, sau cel mult dă din fund, din pelvis ca Elvis.

Acum îmi dau seama că dacă mă apuc să povestesc toate chestiile amuzante legate de momentul mers, mă voi opri târziuuuuuu. Așa că vă zic că al meu băiat va merge când va merge. Că va fi la 1 an, că va fi mai târziu, nu are nicio relevanță. Nu ne vom folosi de premergător și îmi asum că spatele meu va suferi așa cum a făcut-o și când a mers Tea.

(...)

Citește mai mult pe www.tataincepator.ro!