Sari la conținut

Sisteme alternative de învăţământ în România: şcoli umbrelă, home schooling, unschooling

Copiii au la dispoziţie în jur de 16 ani ca să înveţe să se descurce să se întreţină singuri în cadrul societăţii. Mulţi dintre ei la sfârşitul acestor 16 ani în care acumulează diplome şi cunoştinţe se trezesc că nu au idee ce să facă. Îşi găsesc greu un loc de muncă şi, dacă o fac, sunt foarte mulţi nemulţumiţi şi de banii pe care îi pot câştiga şi de muncă pe care trebuie să o presteze.

Şi aceasta nu este o realitate prezenta numai acum. Şi noi, părinţii actualilor / viitorilor elevi am trecut la rândul nostru prin acelaşi lucru: şcoala nu ne-a pregătit pentru ceea ce facem în prezent. Cu adevărat important a fost efortul nostru particular de a deveni mai buni într-un domeniu pe care l-am ales, dar mai mult decât atât a fost acţiunea de a incerca, de a greşi, de a ajusta ce am făcut şi de a încerca din nou. Dacă vreţi, este ca o cură de slăbire – degeaba citeşti o mulţime de lucruri despre curele de slăbire, până nu depui un efort susţinut să îţi schimbi stilul de viaţă teoria aflată nu te ajută cu nimic. Motiv pentru care o şi uiţi imediat.

Se spun multe lucruri rele despre sistemul actual de învăţământ de stat: că profesorii nu sunt bine pregătiţi şi dezinteresaţi, că programa este încărcată şi neadaptată la cerinţele momentului, că se pune accent pe competiţie şi notare, că se inhibă curiozitatea naturală, că nu înveţi să gândeşti, ci să repeţi precum un papagal. Acestea sunt probleme la nivel global ale sistemului de învăţământ, dar parcă se văd şi mai urât la noi în ţară. Din cauza sărăciei şi din cauza lipsei de interes real pentru educaţie la nivelul societăţii.

Care sunt alternativele?

După cum ştiţi probabil, în România învăţământul este obligatoriu până la 16 ani. Dacă nu duci copilul la niciun fel de şcoală, dacă nu îl incluzi în nicio instituţie acceptată de Ministerul Educaţiei atunci rişti să primeşti amendă pentru că nu îi oferi copilului educaţia la care are dreptul prin Constituţie.

Prin urmare, copilul trebuie înscris la o şcoală. Şi atunci cum să faci homeschooling, adică educaţie la domiciliu?

Alternativa pe care o ai în România este să înscrii copilul la o şcoală umbrelă. Astfel de şcoli există în străinătate şi ele te ajută online în studiul individual pe care îl ai acasă. În urma «frecventării» acestor cursuri obţii o diplomă care este recunoscută de unele state. Poţi, dacă îți doreşti, să dai examenul de bacalaureat la noi sau echivalentul său în străinătate pentru a continua studiile. În România sunt în jur de 200 de familii care practică acest sistem. Dacă vreţi mai multe informaţii despre el puteţi să vă adresaţi Asociaţiei Home Schooling România

Unschooling, un alt termen de care probabil aţi auzit, nu înseamnă că ai un copil care nu învăţa nimic. Ci că ai un copil care nu învaţă programat, fiind lăsat să se aplece către o materie sau alta în funcţie de propriile sale interese. Cei care practică unschooling spun că acest mod de a învăţa este cel mai bun pentru a păstra creativitatea copilului şi pentru a-l pregăti pentru o viaţă independentă. Poţi practica unschooling dacă alegi o instituţie de învăţământ umbrela care încurajează acest mod de a studia.

Alte artenative, care nu sunt atât de îndepărtate de modul tradiţional de învăţământ, este să alegi o şcoală cu un tip de pedagogie special: step by step, waldorf sau montessori. Sunt puţine, însă le poţi găsi atât la stat cât şi în sistem privat. Aici cei mai importanţi sunt profesorii – cât de bine sunt ei pregătiţi să aplice aceste sisteme alternative de învăţământ. Dacă veţi citi pe internet veţi găsi şi opinii negative ale unor părinţi înşelaţi în aşteptările lor.

Să vorbim şi despre şcolile libere. Sunt doar câteva în ţara. Ele sunt şcoli private. Care este rolul lor? Să educe astfel încât să fii un cetăţean creativ, inovativ şi activ în societatea în care trăieşti. Ei vor să creeze oameni care spun ceea ce gândesc, care luptă pentru ceea ce le pasă, care ştiu să colaboreze pentru rezolvarea problemelor şi să respecte opiniile celorlalţi. Şi asta, spun ei, nu se poate obţine dacă eşti obligat ani de zile să înveţi lucruri care nu te interesează.

Nu uitați, indiferent ce unitate de invățământ alegeți trebuie sa verificați daca este acceptată de Ministerul Educației.

Te strică învăţământul de stat iremediabil?

Aici părerile sunt foarte împărţite. În primul rând este foarte bine că există un astfel de învăţământ dacă nu ai resurse financiare pentru şcoli private de la noi sau din străinătate. Ar fi mult mai rău să nu fii expus deloc la cunoaştere.

În al doilea rând, trebuie să recunoaştem că dacă ai o pasiune o poţi urma şi dacă eşti la un învăţământ de stat. Am făcut-o şi noi când am fost elevi – am alergat după note luate uşor pentru a ne concentra pe ceea ce ne interesa pe noi pe moment. 

Pe de altă parte este foarte adevărat că pierzi enorm de mult timp învăţând lucruri inutile şi că ajungi să capeţi prin expunere prelungită un fel de conformism. Unii părinţi ar spune însă că nu este nimic rău în asta – o persoană care nu acceptă regulile societăţii în care trăieşte ajunge o persoană nefericită.

Alţii însă consideră că educaţia este fundaţia noastră ca fiinţe şi nu ar trebui să acceptăm astfel de compromisuri. Nu este vorba numai de câţiva ani, ci de cum ne comportam întreaga viaţă. Aşa că niciun efort şi nicio investiţie nu este prea mare pentru a oferi cea mai bună alternativă educativă.

Nu am cum să vă dau răspunsuri, aşa că vă las în compania întrebărilor. Unele puse de un foarte cunoscut pedagog al timpurilor noastre, Ken Robinson:

Continuați cu Trei gânduri despre educație.

 Foto: 123rf.com

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    Caloria.ro
    ..

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!